Maica Evelina s-a născut la 9 noiembrie 1934 în comuna Galu (astăzi comuna Poiana Teiului), raionul Ceahlău, din părinţii Dumitru şi Aguriţa, muncitor şi casnică.
A urmat Şcoala primară cu 7 clase şi apoi Seminarul monahal la Mănăstirea Agapia. A intrat în Mănăstirea Războieni la 29.VI.1948, aici fiind stareţă mătuşa ei, Stravafora Evelina Chirilescu. La 20 august 1954 a fost călugărită, având ca naşi de călugărie pe părintele ierarh Partenie Bucşu şi ierodiaconul Chebac Iarahiil. Din 1957 până în 1959 ocupă postul de profesor la Şcoala monahală de la Mănăstirea Războieni. Din 1959, datorită Decretului 410, Mănăstirea Războieni s-a desfiinţat, iar maica Evelina a fost nevoită să se încadreze la Fabrica de Antibiotice Iaşi, unde a lucrat până în anul 1964.
Viaţa spirituală a rămas însă pe primul plan în sufletul maicii, ea păstrând o strânsă legătură cu duhovnici renumiţi: părintele Paisie Olaru, părintele Ieronim de la Mănăstirea Bucium, părintele Partenie Buşcu de la Mănăstirea Agapia, părintele Arsenie Papacioc, părintele Mihai Brânzoi, care i-au trimis povăţuiri şi sfaturi prin scrisori, considerate adevărate epistole de întărire sufletească, ceea ce ajutat-o să treacă mai uşor perioada pribegiei şi să păstreze mereu speranţa că într-o bună zi se va putea întoarce la mănăstire.
În anul 1964, vine la Mănăstirea Slatina primind ascultarea de ghid. Fiind ghid, maica Evelina Tănasă a văzut într-o seară de dumunică în curtea mănăstirii, doi bărbaţi care se plimbau. Încercând să le fie de folos a mers la ei să afle ce doresc. Unul din ei a întrebat din ce trăiesc maicile, fiind impresionat de condiţiile modeste de aici. Între timp apare miliţianul din Slatina, care asculta cu un deosebit respect, maica aflând cu surprindere că vorbea cu primul secretar al judeţului Suceava, Maiu Dobrescu. A dovedit o prezenţă de spirit deosebită, urmându-l pe „tovarăş” pe aleea cu brazi. Îi răspunde la întrebarea anterioară, precizând că aveau nevoie de o bucată de pământ unde să scoată vitele la păşunat şi la adăpat. Primul secretar a cerut însoţitorului să noteze aceasta, iar numai după două săptămâni maicile au fost puse în posesia pământului dorit.
Pentru calităţile spirituale şi nevoinţa ei deosebită, obştea Mănăstirii Slatina o alege stareţă în anul 1977, fiind instalată de delegatul Mitropoliei, arhimandritul Efrem Chişcaru, ierarhul mănăstirilor şi stareţul Mănăstirii Neamţ.
Sub conducerea Preacuvioasei maici Evelina Tănasă, Mănăstirea Slatina cunoaşte o înflorire duhovnicească deosebită prin primenirea personalului tânăr şi dezvoltarea vieţii liturgice, iar din punct de vedere administrativ, prin restaurarea şi conservarea întregului ansamblu monastic.
Pentru activitatea rodnică pe care a desfăşurat-o, cu timp şi fără timp, maicii stareţe i se acordă rangul de stavroforă la 6 august 1985 de către Înaltpresfinţitul Mitropolit Teoctist Arăpaşu, când, în fiecare an lumina taborică coboară în inimile credincioşilor veniţi la hramul mănăstirii: Schimbarea la Faţă. Poate ca o răsplată pentru grija purtată pentru refacerea mănăstirii, Dumnezeu îi hărăzeşte bucuria, ca în timpul stăreţiei sale la Mănăstirea Slatina să revină o parte din moaştele Sfântului Grigore Teologul, care fusese dăruite de către ctitor. Acest eveniment s-a petrecut în ziua de 10 februarie 2001.
Astăzi Slatina îmbracă mai mult decât oricând haină de sărbătoare, încântând şi înduhovnicind credincioşii care vizitează această oază de spiritualitate. Aceasta se datorează spiritului gospodăresc dezvoltat al maicii stareţe, care s-a dovedit un bun administrator şi cu o colaborare permanentă cu duhovnicii monahali, deoarece, după cum spune ea însăşi „nimic nu se face fără binecuvântare”. Sub oblăduirea şi povăţuirea maicii stareţe Evelina trăiau la Slatina 43 de maici care simt bunătatea şi dragostea ei şi în memoria cărora va rămâne veşnic.
După o scurtă suferinţă, Preacuvioasa Maică Stareţă Evelina Tănasă a trecut la cele veşnice pe 13 octombrie 2014, pentru a se întâlni cu Hristos, căruia i-a slujit din tinereţe. Sub umbra crengilor de pin se odihneşte în cimitirul mănăstirii, unde candela nestinsă veghează la mormântul său.
Paul SCRIPCARU
