„Vestitul învăţător” Petru Sălăgeanu a fost cel care a fondat Şcoala din Schitul Hangului, cea mai veche şcoală laică de pe Valea Muntelui.
S-a născut în satul Golomba, districtul Mureş, la 19 mai 1932, într-o familie cu mulţi copii. Tatăl său, Teodor Petru Sălăgeanu, era preot, iar mama sa Marişca, era fiica preotului Petru Olteanu. Preotul îşi strămută familia în zona Bicazului în districtul Giurgeu, obţinând parohie la Telec. După terminarea cursului primar, Petru a absolvit gimnaziul la Cluj şi teologia la Blaj.
Progresist în idei şi patriot, participă alături de românii ardeleni la Revoluţia din 1848. Urmare a acestor evenimente sângeroase, tatăl său şi-a pierdut viaţa, iar el a avut multe de suferit, fiind nevoit a se refugia. În consecinţă, Petru trece graniţa cu familia – mama, soţia şi 8 surori mai mici, prin punctul Scaune (Ceahlău), stabilindu-se în Schitul Hangului – după cum declara într-o notă autobiografică: „În urma mai multor lupte crâncene ce mi s-au cauzat de inamici – am trecut în România Moldavă în anul 1852 – luna martie”. Ca sa întreţină numeroasa sa familie, a muncit din greu la pădure din primăvara anului 1852 până în toamnă, când sătenii din Schit, fiind în căutarea unui învăţător pentru copiii lor, au auzit că Petru Sălăgeanu este cu multă ştiinţă de carte, l-au contactat şi au convenit să le înveţe copiii, cu plata în natură (diverse produse) sau cu bani, după posibilităţi. La 21 octombrie 1852, Şcoala particulară din Schitul Hangului, aprobată de autorităţi, şi-a început cursurile. La început cu 14 elevi, apoi numărul lor a crescut treptat, mai ales prin venirea lor din localităţile învecinate. La început cursurile s-au ţinut prin casele sătenilor, iar după desfiiinţarea Schitului de maice de la Schitişor, într-o chilie de aici.
Fraţii Ciontu, arendaşii moşiei Hangu, şi-au adus copiii de la oraş la această şcoală cu prestigiu în creştere. Chilia de la Schitişor devenind neîncăpătoare, s-a obţinut în mod gratuit, clădirea administraţiei din Gura Schitului. La 1 ianuarie 1865, a luat fiinţă, ca unitate de învăţământ de stat, Şcoala din Gura Schitului, cu un singur post în care a fost numit Petru Sălăgeanu. Dar greutăţile nu au întarziat a se ivi: căsuţa dată de fraţii Ciontu devenea neîncăpătoare, iar condiţiile au devenit, cu timpul, deprolabile – pereţi cu tencuiala căzută, acoperişul şi tavanul sparte, fără sobă şi lemne, fără utilitare minimă (bănci, scaune, tablă), fără fondurile necesare procurării de materiale didactice strict necesare etc., urmare a unei crase nepăsări, cu precădere 
din partea primarilor. Cu toate aceste condiţii mizere şi existenţa unui singur post în schemă, munca eroică a învăţătorului a menţinut faima şcolii la cote ridicate, graţie bogatelor şi diverselor sale cunoştinţe de care uza în actul instrucţiei, a puterii de muncă şi a strălucitelor sale calităţi de pedagog. Petru Sălăgeanu era un personaj original: înalt, voinic cu barbă şi plete, purtând nelipsitul său costum popular ardelenesc. Faima lui de cărturar şi reputat cadru didactic a atras mulţi oameni de cultură care, în trecerea lor prin Ceahlău, îl vizitau. Dintre aceştia cităm două cazuri: renumitul naturalist Marcel Brândză şi scriitorul Calistrat Hogaş, care-i zicea în scrierile sale – „vestitul învăţator al muntelui”.
Prin înaltul decret nr. 1589 din 26 iunie 1883 i s-a acordat medalia „Serviciul credincios clasa I-a”. Petru Sălăgeanu a încetat din viaţă în anul 1911 la vârsta de 79 de ani. Din aceştia, 45 de ani i-a consacrat operei de a sădi în sufletul elevilor săi dragostea pentru învăţatură, dând totodată localnicilor îndrumări preţioase în variate domenii, fiind cu adevărat dascăl în satul său.
