Pe Voievodul ortodoxiei românești am avut darul primit de la Dumnezeu de a-l întâlni după o zi și jumătate de așteptare în rugăciune, slujbă neîntreruptă unde eu nu m-am odihnit decât două ore. Ieșind de acolo, am vorbit cu oamenii: uite nu am dormit decât două ore, la care oamenii au răspuns: Părintele n-a dormit nici o oră! Ziceau: așa-i Părintele!
Acum voi mărturisi, deși veneam tocmai din Canada, nu știu cum se făcea, parcă nu veneam degeaba și parcă eram pus să ajung era făcut la minutele cele mai importante, era ca un făcut.
Acum când s-a făcut înmormântarea am alergat să pot să ajung. Pe drum erau tot felul de oameni, mașini, căruțe, de toate peste 30.000 de oameni sosiseră din toate colțurile țării să-l vadă și să-l petreacă pe ultimul drum. 30.000 de desage au ajuns la Petru Vodă pentru că oamenii au venit cu inima lor întristată la plecarea Părintelui din această lume. Toți au venit cu această traistă de mulțumire și ce să spunem? De ce să zicem oare că românul nu știe să respecte și nu-și păstrează obiceiul, ba da românul știe să recunoască omul, dar cu toate că de multe ori s-a retras când a văzut că au fost și promisiunile la înălțimea lor pentru Părinte nu au avut nici o ezitare, toți au venit cu pieptul sus să-i mulțumească. Deci românul este recunoscător, să nu uităm și să spunem copiilor.
Acum am să vă vorbesc despre un alt moment, pe când părintele a avut un accident și a fost și internat în Dobrogea, la Constanța atunci când i-au pus șuruburi în oasele bazinului. Am dat telefon și-am vorbit cu maica stareță, Iustina, și-am întrebat: putem veni de la București să-l vedem?
-Nu, dl. Popa, este încă în spital, dar vă anunț.
În momentul în care am primit încuviințarea să revenim la Petru Vodă am plecat într-un raliu, ca o vijelie cum s-ar zice. Când am ajuns era târziu pe la 8 seara, erau mulți oameni pe coridor, dar maica Iustina ne-a văzut și ne-a făcut semn să mergem la Părintele. Când am intrat am fost surprins să-l văd pe Părintele teribil de slăbit, iar Rodica, soția mea, s-a așezat în genunchi și i-a sărutat plângând mâinile Sale. Apoi l-a întrebat:
-Părinte, te doare? Așa după operație și tot drumul încă mai poți să mai faci ceva?
-Da, dragă, mă doare! Dar și oamenii aceștia care așteaptă au nevoie să le pun pe suflet o cataplasmă de iubire.
Iată Voievodul iubitor!
Iată Voievodul pe care îl așteptau toți românii…
Şerban Corneliu POPA
Şerban Corneliu POPA
Şerban Corneliu Popa s-a născut în 15 aprilie 1946 în Bucureşti. Absolvent al Liceului de Artă N. Tonitza Bucuresti în 1965 şi al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Facultatea de Arte Decorative – Secţia de Ceramică-Sticlă-Metal Bucureşti cu “Magna cum Laudae” în 1971. Din 1984 rezident în Canada. Membru al American Romanian Academy of Arts and Sciences, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1977, membru al Liaison Design Montreal Canada, membru al Glass Art Society, colaborator cu Egidio Constantini – Murano in cadrul Centralei Sticlei si Ceramicii Fine București, Bursa “Resource Technique” a Ministerului Culturii din Quebec pentru executia in atelierele Universităţii UQAM a lucrării Monsieur Univers in tehnică sticlă stratificată în 1985, co-fondator al Şcolii de Artă “La Maison des Arts Rive-Sud”, Saint-Lambert CA.din 1990, co-fondator la Scoala si atelierele de sticlă Les ateliers du Faubourg des Arts la Mont St-Hilaire, 1994-1997, membru CA la Centrul Cultural Român, Montreal (1984-1990) şi Președinte al Centrului de Expoziţii și Artă Contemporană “Constantin Brâncuşi” din Montreal (până în 1994), director artistic şi design sticlă la firma Lampes Sicotte.Ltd – CRIQ Montreal, titularul „Colecţiei Corneliu Şerban Popa” de la Muzeul „Cărții și Exilului Românesc” Craiova.
Expoziții personale în ţară: 1971 “Ambiental 1” Sala Kalinderu, Bucureşti şi 1983 “Amintiri din epoca sticlei”, Galeria Eforie, Bucuresti si 10 personale in Europa (1982-1986 Germania, Elveţia, Franţa, Olanda) si 4 in Canada (1986, 1993, 1997, 2004). Titluri: Certificat de mérite pour accomplissement artistique din partea Guvernului Canadei, Medalia de bronz din partea Société académique Arts, Sciences, Lettres din Franta, Palette d’Or din partea Fédération Internationale Commerce Industrie et Économie Paris, Diploma Doctor Honoris Causa acordată de Academie Culturelle de France, Premiul pentru sculptură decernat de Centrul de Expoziţii și Artă Contemporană “Constantin Brâncuşi” (Montréal). Organizator şi conferenţiar la Centrul internațional de design Montreal si la Congresul ARA Montreal, 1990 cu tema “Omul și Sticla”. Lucrări speciale din sticlă, fibră şi sticlă optică: “Coroana de sticlă” pentru Casa Regală a României, mobilier sticlă pentru Roche Bobois, machete pentru monumente nationale (Monumentul Eliberării Poporului Român -1975) (v. modernism.ro), proiect și machetă Univers Gordian 1973, proiect și machetă pentru Centrul Spațial Canadian, Concept și realizator de trofee pentru astronautul canadian Steve McLean 2006, cinematografia din Quebec la Gala Séquence, CRARR – trofeul contra inegalitătii rasiale Frederich Johnson – Droit a l’egalité.
Publicații & Media: Ionel Jianu: Dictionnaire des artistes roumains du monde entier; Ecaterina Țaralungă: Enciclopedia Identității Românești – București; Convorbiri cu personalități din Montreal 2018 – Montreal, Veronica Balaj si Eva Halus; Catalogul CRARR al Artistilor Plastici Quebec etc.
Daniel DIEACONU
