În fiecare an, la început de noiembrie, comunitatea noastră școlară îmbracă straie de sărbătoare, pentru a întâmpina așa cum se cuvine „Zilele liceului”.
Anul acesta împlinim o frumoasă vârstă, aceea a maturității unei instituții de învățământ liceal. Așadar, numărăm 70 de ani de la înființarea primei clase de liceu, în anul 1953. Iată deci, la nu mai mult de 8 ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, primii boboci intrau pe drumul studiilor liceale la Borca.
Cu toate că aveau să urmeze câteva decenii de regim comunist, considerăm un reper temporal relevant cel la care ne-am raportat anterior, sugestiv pentru a ilustra voința, capacitatea unei națiuni de a se regăsi și de a purcede la reconstrucție, după ce a ieșit din ceea ce avea să fie cea mai mare conflagrație mondială a secolului trecut.
Fără a ne fi propus o abordare riguroasă din punct de vedere științific, cu siguranță că în acel moment nu existau prea multe licee în mediul rural al României. De altfel și astăzi, la 70 de ani distanță, dacă ne referim la județul Neamț, liceul nostru este unul dintre cele maxim 7 unități de învățământ liceal din mediul rural.
Situat la aproape 100 de km de reședința de județ, „liceul dintre stele” – așa cum în mod absolut inspirat l-a botezat unul dintre cei mai renumiți profesori ai săi (regretatul prof. Gheorghe Țigău, autor al monografiei liceului) – reprezintă și astăzi o unitate strategică pentru accesul la educația pe acest nivel pentru elevii din zona Borca-Farcașa-Poiana Teiului și vecinătățile acesteia. Ne-am oprit la cele trei comune întrucât rata de absorbție a absolvenților de clasa a VIII-a are valori relevante în aceste cazuri. Practic peste 90% dintre absolvenții de gimnaziu de la Borca se regăsesc în clasa a IX-a de liceu sau de școală profesională, în timp ce valorile pentru Farcașa și Poiana Teiului sunt de cca 75%, respectiv 45%.
Calculate la nivelul școlii pentru un orizont de timp relevant, începând din anul 2011, valorile acestui indicator ne-au permis, cu o eroare de maxim 3% să previzionăm numărul de elevi la clasa a IX-a de liceu astfel încât să fundamentăm corect proiectul planului de școlarizare.
Nu e poate oportună o abordare cantitativă în astfel de ocazii, dar dorim de fapt să demonstrăm componenta calitativă, aceea că structura elevilor de liceu pe zone de proveniență este constantă și, pornind de la contextul actual, opinăm că așa va rămâne în următorii 15-20 de ani. Această constanță a ratei de absorbție la liceu a absolvenților de gimnaziu este, putem spune, o concretizare a caracterului „strategic” al liceului pentru accesul constituțional la educație al elevilor din zona noastră. Nu credem că ne hazardăm dacă previzionăm, dând deoparte chiar și o neașteptată inițiativă privată, că pentru următorii 15-20 ani este foarte puțin probabilă apariția în zonă a unei alte unități de învățământ liceal. Cu siguranță că liceul nostru își va întări poziția și va rămâne cel puțin pentru următoarele trei – patru cicluri educaționale singurul responsabil cu furnizarea serviciilor de învățământ pentru nivelul acesta către elevii din bazinul de absorbție definit mai sus.
Revenind la anii ’60-’70 trebuie menționat că pe-atunci elevii aveau ca opțiuni clasa cu profil real sau clasa cu profil uman și că erau îndrumați de profesori cu renume județean, zonal sau chiar național. De altfel, în acea perioadă – pe care ne place să o numim drept „perioada romantică a liceului” – mulți profesori făceau la Borca un fel de „stagiatură”, dar reușeau în câțiva ani să lase urme adânci în viața liceului, care se văd, iată, și la distanță de 7 decenii. Ne asumăm riscul de a nu face o enumerare exhaustivă, dar e obligatoriu să-i amintim pe câțiva dintre ei: Gheorghe Țigău, Vasile Agafiței, Ioan Zgârciu, Valeriu Popa, Haralambie Mihăilescu, Aneta și Petre Nancă, Elena Prada și … fie-ne iertat… atâția alții!
Astăzi liceenii pot alege între specializarea matematică-informatică – specifică profilului real și filologie – specifică profilului uman. Liceul oferă și a treia variantă, pe filiera tehnologică, prin specializările tehnician în silvicultură și exploatări forestiere, respectiv tehnician în activități economice. La școala profesională regăsim pe lângă domeniile silvicultură și economic, fabricarea produselor din lemn și mecanică.
De cealaltă parte a „stagiarilor de la Borca” regăsim în existența liceului profesori care s-au identificat cu școala și cu comunitatea locală, care și-au construit, pe lângă viața profesională de câte 3-4 decenii, și viața familială și socială. Vorbim de cei care au asigurat stabilitatea la Borca, de cei care au menținut aprinsă candela educației pe aceste meleaguri și care nu au fost cu nimic mai prejos decât cei care, în trecere fiind pe la noi, au ajuns ulterior nume poate mai sonore pe alte tărâmuri. Vasile Codrescu, Alexandru Țăranu, Maria și Mircea Afloarei, Maria și Petre Lungu, Mihai Doroftei, Ilie Niță, Viorel Bondar, Elena și Mihai Geană, Lucia și Constantin Coșulă, Pompeea și Ioan Pîcu, Olguța Teodorescu, Ioachim Tanasă, Ion Andronic, Dumitru Lupu, Gavril Bancia, Iolanda Lupescu – un veritabil ”profesor asociat” al liceului – sunt câțiva din cei care au penetrat adânc mentalul colectiv local.
În amintita „perioadă romantică” liceul concura de la egal la egal cu licee de renume din Piatra Neamț la olimpiadele școlare și la numărul absolvenților care reușeau la facultăți. Absolvenți din acele generații au ajuns nume de referință în domeniile lor profesionale. Regăsim printre ei profesori universitari, scriitori, cercetători, militari de carieră, ingineri, medici, economiști sau funcționari publici. Majoritatea dintre ei au făcut ceea ce am putea numi „un salt uriaș de la țapină și plută la nivelul academic”, fiind la prima generație din familiile lor care au reușit să finalizeze studii superioare.
Dacă trecem spre generațiile post-decembriste, și aici găsim absolvenți care au dus cu cinste numele liceului prin locurile în care-și desfășoară activitatea. Întâlnim printre ei poeți, actori, medici, gazetari, parlamentari, programatori, cercetători, profesori, ofițeri sau meseriași de excepție.
De altfel am primit multe gânduri frumoase cu ocazia sărbătorii noastre de la absolvenți a căror dispersie profesională, temporală, geografică este una cu totul relevantă pentru evidențierea continuității liceului.
Reluăm: avem un liceu cu o poziție și o misiune strategice, am avut profesori recunoscuți cel puțin la nivel județean, avem absolvenți de renume pentru foarte multe domenii și din toate generațiile.
Așadar noi, comunitatea școlară de acum, avem o misiune grea, dar în egală măsură nobilă, aceea de a menține vie flacăra educației pentru liceenii noștri, de a livra servicii educaționale de o calitate care să asigure egalitatea de șanse pentru viitorii absolvenți pe piața forței de muncă sau în învățământul superior.
Întrucât și recenziile absolvenților din generațiile mai apropiate sunt pozitive, suntem încrezători că ne aflăm pe drumul bun.
Că investiția în educație este cea mai profitabilă pe termen lung – o știm foarte bine, fie și dacă ne raportăm la noi înșine și la proprii noștri copii.
Că trăim în cu totul alte contexte sociale, economice, politice, tehnologice decât acum șapte decenii și că vremurile sunt, dacă nu complicate, atunci cu siguranță complexe, de asemenea știm.
Că putem și că trebuie să transformăm în oportunități pentru educație și învățare toate provocările perioadei contemporane, o știm de asemenea.
Că din toate părțile sunt așteptări foarte mari de la școală, inclusiv pentru recuperarea carențelor educative din mediul socio-familial și că se impută uneori școlii până chiar și lipsa celor „șapte ani de acasă”, le știm și le simțim zi de zi.
Știind toate acestea, noi, profesori, elevi și părinți, trebuie să conștientizăm permanent misiunea liceului nostru, să încercăm a nu-l slăbi prin acțiuni pripite și mai puțin raționale, ci să căutăm a-l întări tratându-l cu la fel de multă atenție, dragoste, răbdare de care suntem capabili și-n creșterea propriilor copii. Chiar dacă sună puțin utopic, în aceste sentimente stau germenii unei culturi organizaționale sănătoase, în baza căreia putem spera că vom sărbători și 100, 150 sau mai mulți ani de la înființarea învățământului liceal pe aceste meleaguri.
Se impune să evadăm din iureșul cotidian, dictat mai ales de asaltul tehnologic în care trăim, să căutăm calea corectă prin hățișul de informații sau acțiuni care țintesc de cele mai multe imaginea și mai puțin conținutul și să acționăm: cu claritate, cu perseverență, cu dragoste, cu sentimentul profund al apartenenței organizaționale și al misiunii pe care o avem, aceea de a oferi o rampă de lansare, de pregătire pentru viață a copiilor noștri liceeni care să fie capabili să aleagă cu deplină maturitate drumurile pe care vor merge.
Dragi liceeni! Fiecare etapă din viață este importantă și are frumusețea ei! Viața de liceean va avea un loc aparte în inimile și mințile voastre. Fie pentru că atunci ați simțit prima dată fiorii dragostei; fie că atunci ați descoperit pe ce drum veți merge în continuare; fie că atunci ați întâlnit un profesor care v-a ajutat să vă descoperiți pasiunea pentru o anumită dispciplină. Fiți mândri că ați consumat această etapă din viață la „liceul dintre stele”! Noi vă asigurăm de reciprocitate!
Stimați colegi! Când vă este mai greu la serviciu, amintiți-vă cu câtă efuziune ați ales acest drum și că avem o mare răspundere pentru cei pe care-i educăm. După rolul de părinte – care este și cel mai complex, credem că noi, profesorii, purtăm următoarea responsabilitate în devenirea acestor copii. Nu uitați că avem un trecut care ne obligă și că, mai ales în vremuri dificile, suntem chemați să fim mai aproape de copiii noștri. În astfel de vremuri dificile puteți străluci din punct de vedere profesional și uman.
Dragi părinți! Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă rugăm ca atunci când vă încearcă vreun regret sau vreo îndoială să faceți recurs la rezultatele absolvenților, la cazurile de elevi pe care le cunoașteți nemijlocit și care au reușit frumos în viață.
Scriitorul american Alvin Toffler anunța încă de acum 40 de ani bombardamentul informațional la care va fi supusă omenirea. Sunt realități pe care acum le trăim. Șansa pentru copiii noștri de a deveni cetățeni responsabili este ca împreună să le clădim o bază culturală și educațională solidă, pentru a putea face față acestor bombardamente, pentru a practica gândirea critică, pentru a se feri de manipulările ieftine, pentru a recunoaște dezinformarea sau fake-ul.
Nu putem spera la o viață mai bună pentru fiecare dintre noi și nu ne putem imagina creșterea calității vieții în comunitățile noastre în absența unei educații solide.
Încheiem printr-un enunț cvasi-cuprinzător:
La mulți ani „Liceului dintre stele”!
Cu recunoștință și încredere,
Profesor, Vasile Amariei,
directorul Liceului „Mihail Sadoveanu”
