La Pietrele Roșii de Sfântul Ilie

          Ziua de 20 iulie a anului 2024, zi în care românii ortodocși sărbătoresc pe Sfântul Ilie Tesviteanul, aducător de ploi și făcător de minuni, două familii din comuna Grințieș, satul Bradu și-au propus ca în această zi să sfințească o cruce închinată eroilor care pe aceste culmi și-au pierdut viața, dar și stâna din această culme a Pietrelor Roșii.

            Domnul Costică Ceapă, împreună cu familia sa, și-au dorit să aducă un omagiu celor care și-au pierdut viața în timpul războiului, ridicând în inima munților o cruce metalică în vârful căreia steagul românesc colora văzduhul, unduindu-se pe ritmul vântului.

 Pentru a înțelege mai bine de ce a fost ales acest loc vom face o incursiune în trecut folosind un text scris de Daniel Dieaconu : „Ce s-a întâmplat şi cum fost pe aceste locuri la 1916-1918? Județul Neamț a cunoscut tot ceea ce înseamnã războiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechiziții, gospodării distruse, tați și frați care nu s-au mai întors acasă. La 15 august 1916, clopotele din Vechiul Regat au început să sune: România intra în război. Prin pasul Tulgheș au trecut la 15 august soldații români, cântând un nemuritor „Treceți batalioane române Carpații“ și cu „inima la trecători“ i-au așteptat românii ardeleni cu pâine, sare și… vinars, dar primele succese militare s-au obținut cu mari sacrificii. Armata rusă nu a iniţiat contraofensiva, după cum promisese, în Bucovina. Cum zicea o poezie veche:

„Am trimis să vină rusu’

Şi-a venit numa’ răspunsu’ ”

Românii au dus lupte crunte în zona de „cumpănă a apelor“, pe înălţimi, în condițiile unui frig cumplit și mulţi dintre soldaţi au degerat. La Pietrele Roșii, în comuna Grințieș, într-un batalion din regimentul 56 a fost 80 de morți. După dezastrul de la Turtucaia, Armata de Nord, atacată de trupe austro-ungare şi germane, a fost silită, deşi victorioasă pe front, să se retragă. Coloanele de refugiaţi s-au îndreptat în căruţe spre șes, găzduiţi în condiţii grele. Preotul Romanescu din Grinţieș nota pe un Liturghier: „La 31 octombrie, noaptea, spre 1 noiembrie 1916, am părăsit satul şi ne-am dus la Grumăzeşti pentru că satele Grinţieş şi Poiana au fost teatru de război între noi şi nemţi. Pe 30 noiembrie au venit ruşii şi au stat aici până în primăvara lui 1918 când s-a făcut la ei revoluţia“. Frontiera de război se stabilise între comunele de astăzi Grinţieş şi Tulgheş. S-au făcut pichete, cazemate, tranşee şi urmele sunt vizibile şi astăzi.”

            Slujba de sfințire a crucii a fost oficiată de către preotul paroh Celestin Ignat alături de câțiva enoriași aducând un pios omagiu celor care de ani au trecut în neființă, iar atmosfera creată făcea simțită prezența încărcăturii istorice pe care aceste meleaguri o poartă.

La câțiva pași de Crucea Eroilor, pornind pe o potecă străjuită de falnici brazi, ajungem la stâna din munte pe care familia Peter Cristian și Ionela alături de fiii lor o administrează. Cadrul natural în care ne aflăm este unul de poveste, în zare  Ceahlăul ne zâmbește cu piscurile lui argintii scăldate în razele soarelui, Măgura ne încântă cu brazii seculari, iar de jur împrejur culmile munților ne alină sufletul prin armonia cu care aceștia sunt încondeiați de Mama Natură.

Familia se ocupă de ani buni cu creșterea animalelor, este o pasiune mai mult decât o sursă de venit am putea spune. Anul acesta au un efectiv de 200 de oi, 16 vaci și un taur, dar și 10 câini. Viața în munte nu-i așa cum ne imaginăm, este o viață aspră, cu un program strict, unde fiecare știe exact ce are de făcut, iar produsele pe care aceștia le fac trebuie să menționăm că sunt excelente. Să încurajăm și să susținem fermierii locali cumpărându-le produsele, încă naturale!

În cursul anului trecut un eveniment neplăcut a apărut în această gospodărie, stâna din Pietrele Roșii a ars. Destoinici fiind și cu nădejde în Dumnezeu, au reconstruit stâna, iar în această zi au stabilit să o și sfințească. Preotul paroh Celestin Ignat a oficiat slujba, a sființit locul și animalele apoi a urmat un ospăț pe cinste: ca la stână. Bucatele au fost delicioase: miel în jântuit, balmoș, caș dulce, urdă, alivenci, chec, plăcinte, toate stropite cu vin, palincă, afinată și apă rece de izvor.

Păstoritul este o ocupație ancestrală să nu o lăsăm să moară!

Roxana Gabor Tănase