La 20 octombrie 1935, se năștea într-o familie numeroasă și modestă Maria Simionescu, fiica lui Grigore și a Ruxandei Simionescu, cea care avea să devină peste ani poeta și scriitoarea Magda Simionescu.
Viața a fost crudă cu ea răpindu-i tatăl, mort pe front la Boroaia, când aceasta avea şapte ani. Acest tragic eveniment a marcat-o pentru toată viața. Și-a găsit alinarea în poezie. Dorul și durerea, dar și talentul nativ, au ajutat-o să devină poetă și scriitoare. Cel care a pus o cărămidă la baza formării și educației sale a fost dascălul Ioan Luca de la Școala din Farcașa. El a fost și cel care i-a descoperit în clasa a VII-a talentul pentru scris. În această școală care astăzi poartă numele îndrăgitului învățător, Școala Gimnazială „Ioan Luca”, a învățat și a simțit pentru prima oară dragostea pentru poezie, dragostea pentru scris și recitat, într-un cuvânt – dragostea pentru frumos.
În cadrul serbărilor școlare, Magda recita pe scena Căminului Cultural din Farcașa poezii triste precum: „Plângeau clopotele-n sat” de I. Mateiu și cânta cu frații ei „Scrisoarea unei fetițe”, înduioșând până la lacrimi spectatorii. Durerea reieșea din tot ceea ce reprezenta universul ei. În orice loc se afla, scria tatălui ei și-l aștepta…
Bunica maternă o pregătea „spiritual” pentru a merge la Mănăstirea Văratec să se călugărească că „nu mai avea ce aștepta bun de la viață…” Însă Dumnezeu îi hărăzise un alt drum. La vârsta de 14 ani a plecat de acasă pentru a se realiza profesional și familial. Drumul vieții a dus-o tocmai în Țara Bârsei, la Brașov, orașul care a adoptat-o și i-a devenit casă, în care va studia, își va întemeia o familie și va desfășura o bogată activitate culturală, pedagogică, artistică și literară.
A urmat și absolvit cursurile Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, apoi Institutul Pedagogic din Sibiu. A lucrat ca educatoare. A iubit copiii și a scris pentru ei. Copiilor și poeziei le-a dedicat întrega sa viață.
Datorită înclinației sale native pentru frumos, pentru arte, sub orice formă, a urmat actoria la Școala Populară de Artă din Brașov. Acolo și-a desăvârșit abilitățile pentru balet, dans popular, muzică, poezie și actorie.
Și-a făcut debutul editorial în anul 1993 la Editura Tipocart Brașovia din Brașov cu două cărți: „Cum a ajuns Crăișorul Crai”(versuri, proză și teatru pentru copii) și „Ce ai cu mine?” (versuri lirice).
Au urmat apoi:
-„Prințesei Diana” – ediție biligvă (română – engleză), 1997 și „Legenda lui Toader”-2004, ambele apărute în Ecran Magazin;
-„Cântec pentru George”(poezii) – 1997 și „Romanță pentru cei cu dor”(poezii) – 1996 și ambele la Editura Aldus Brașov.
-„Fără tine, fără noi…” și „O eternitate de iubire” – versuri, Editura Sinteze Literare Ploiești, 2000;
-„Poate vine azi…”, Editura Labirint, București, 2004;
-„Un pas greșit” – roman, editura Labirint, Brașov, 2004;
-„Scrisori, scrisori” 9(poezii) – Editura Orientul Latin, 2005;
-„Pentru voi, țâncii mei cârtitori” – versuri, carte ilustrată pentru copii, Editura TEAM, Brașov, 2007, lansată la 1 iunie în Parcul Central din Brașov;
-„Unde-i iubirea…: Poeme pentru album” – Editura Transilvania Expres, Brașov, 2008;
-„Anna – Iubire, sinucidere lentă” – roman, Brașov, 2009;
-„Toamna iubirilor în mai” – Editura Pastel, Brașov, 2012
-„Poezii pentru cei mici” – Editura Transilvania Expres, Brașov, 2014;
Ultima apariție editorială, „Din cioburi de iubire” a fost lansată la Școala Gimnazială „Ioan Luca” din Farcașa, pe 17 iunie 2016, în cadrul manifestării culturale care a avut ca temă omagierea îndrăgitului dascăl Ioan Luca, din 2012, patronul spiritual al acestei unități de învățământ. Cu acel prilej a oferit un recital de poezie patriotică în amintirea eroilor, fiind o recitatoare de excepție, supranumită și „Doamna Poezie Blondă”.
A activat în multe cenacluri literare și centre culturale care au funcționat de-a lungul timpului în Brașov, ca de exemplu Salonul Literar „Darie Magheru”, Centrul Cultural Reduta și Așezământul Cultural „Țara Bîrsei” – Cenaclul „Ștefan Baciu”.A jucat pe scena Teatrului Dramatic „Sică Alexandrescu”din Brașov, alături de actori consacrați. A avut un adevărat „cult” pentru patrie și pentru eroii ei pe care i-a divinizat, cărora le-a închinat multe poezii și pentru memoria cărora a intervenit din dorința de a nu lăsa uitarea să se aștearnă peste numele și jertfa lor. Le-a cultivat cu demnitate și iubire urmașilor respectul și dragostea față de țară și de predecesorii noștri. A avut o motivație puternică – aceea de a păstra neștearsă și vie memoria iubitului său tată, eroul Grigore Simionescu zis Dumitru, răpus pe front și înhumat într-o groapă comună pe izlazul din Boroaia, alături de alți patru eroi din comuna Farcașa.
Pentru activitatea culturală, literară și artistică desfășurată cu pasiune și profesionalism a fost recompensată cu numeroase diplome, precum și cu alocarea unui loc binemeritat în Dicționarul Scriitorilor Brașoveni, precum și în Liga Scriitorilor din România – Filiala București. În luna iunie a anului 2017, pe data de 09, inima ei mare și iubitoare a încetat să mai bată, și odată cu aceasta și misiunea ei pe acest pământ a luat sfârșit.
Își doarme somnul de veci în Cimitirul Șprenghi al Bisericii „Învierea Domnului” din Brașov.
Sperăm ca peste zestrea literară lăsată de Magda Simionescu să nu se aștearnă uitarea și versurile sale să bucure și să îmbogățească spiritual și generațiile viitoare…
Adriana GLIGA
(N.red.: Autoarea este nepoata poetei şi articolul s-a realizat la sugestia domnului profesor Paul Scripcaru)
