L-am cunoscut pe domnul profesor Dorel Rusu, fie iertat, ocazional. O fostă colegă de liceu, Dumnezeu s-o odihnească și pe ea, redactor șef la ”Ecoul Munților”, m-a solicitat prin soțul ei să colaborez. Răspunsul meu a fost evaziv. Știam eu să ”lehăi”, dar să nu mă audă o mulțime de oameni. Mai era și sentimentul acela că cei ce scriu sunt ”făcuți pentru asta”. Într-o zi m-a vizitat Gelu, soțul doamnei Margot, așa cum o știam noi apropiații, însoțit de un om distins, ce s-a prezentat a fi profesorul de română Rusu Dorel, colaborator al ziarului. Asta îmi mai lipsea. Am dat înapoi. Dar Dorel, așa cum obișnuiam să ne spunem după ceva ani, m-a încurajat.
Mi-a zis: ”Domnule, ai stofă! Ar fi păcat să n-o folosești! Eu o să te ajut cât pot…”. Am prins curaj și am acceptat colaborarea. Un an și opt luni am fost redactor la ”Ecoul munților”, ce a renăscut și sper ca ecoul să fie cât mai lung.
Ne-am reîntâlnit, m-a dăscălit și, fără lipsă de modestie, se pare că efortul domnului n-a fost în zadar. Mă uimea la Dorel amănunțimea detaliilor, amintirea unor evenimente întâmplate cu mult înainte. Abia acum, când mi-a parvenit un ”carnețel de însemnări”, am înțeles. Era meticulos: copia orice ”scrieri” ce aveau importanță, le data și de aici modul de a le reproduce sau reaminti.
În ”carnețelul domnului Rusu”, am descoperit un proces verbal din 17 octombrie 1923. În acest document se menționa de către domnul D.A.Gheorghiță, subrevizor școlar, că unitatea e înființată la 1 septembrie 1923. ”Din lipsă de fonduri și mobilier nu a fost posibil demersul instructiv- educativ până pe 18 octombrie. La această școală din Topoliceni, comuna Galu, vor funcționa copiii din satele Topoliceni, Roșeni, Migelu, dar și din comunele Galu și Călugăreni”. Învățătoare a fost numită doamna Aglaia Popescu.
Serbările școlare, în 1972, 25 noiembrie, trebuiau, ca și acum, (ne trebuie un om în plus) aprobate de Inspectoratul Școlar Neamț și alte organe de partid. Printr-o adresă, 290/15. XI. a fost aprobată de ”doamna prim”, mai ales că era vorba de aniversarea a 50 de ani de existență a acestui lăcaș.
Programul comemorării semicentenarului Școlii Generale de 8 ani Topoliceni, a avut loc pe data de 11 noiembrie 1973 și a beneficiat de prezența multor persoane:
– Cuvântul de salut din partea primarului comunei – prof. Naghi Pantelimon:
– Cuvântul prof. Rusu Dorel – director coordonator al unităților școlare din comuna Poiana Teiului;
– Au vorbit învățătorii pensionari Vasile Achiriloaei și Reasilvia Andronic, apoi învățătoarea Berea Eugenia, fostă elevă a școlii;
Programul a fost vast: și-au adus aportul doamna directoare a Școlii Generale Topoliceni, Rusu Ana, Dascălu Ștefan, fost elev, profesorul pensionar Ion Ciucanu, fost director al Școlii Petru Vodă, Ricea Melania, elevă în clasa a IV-a, comandantă a unității de pionieri. Un grup de pionieri a oferit flori prezidiului și au prezentat un program artistic. Întâlnirea s-a încheiat cu o reuniune a foștilor elevi la care au participat și mulți săteni.
Carnețelul domnului Rusu Dorel reține, în amănunt, un emoționant discurs al domnului Vasile Achiriloaei, fost director al școlii, unde sunt marcate momente din viața dânsului, care se confundă cu activitatea unității de învățământ.
Iată de ce îi era ușor distinsului profesor să prezinte cu ușurință întâmplări trăite de dânsul sau de alte persoane. Nota cu meticulozitate ce i se părea important și sublinia cu roșu ce era relevant. Așa era ”domnul Dorel” și cred că mulți dascăli procedau la fel.
Ilie Alexandru
