„În satul Crăcăoani şi Cracăul Negru, starea culturală era și ea cam slabă. În general, sătenii dădeau copiii la școală, dar după ce-și terminau studiile I-IV, nu se mai interesau de cultura lor, nu mai citesc cărți, nu se mai abonează la gazete sau foi populare. Procentul cititorilor era – evident – mai mare la femei și la bătrâni (circa 30% în 1935). Învățătorii, uniți cu preoții – în special parohul de la Cracăul Negru, duceau o susținută muncă de culturalizare la sate, prin serbări, conferințe, predici… dar nu prea erau auziți”, se scria în prezentarea comunei şi a şcolilor ei realizată de Gh. Săvinescu, V. Popescu şi Gh. Luca pentru lucrarea revizorului şcolar Constantin Luchian.
Primul numit, învățătorul Gheorghe Săvinescu, a fost transferat în anul 1926 la Crăcoani şi va deține și funcția de director al școlii până când s-a stins din viață în cel de-al Doilea Război Mondial, în 19 septembrie 1941, la Dalnik, nu departe de Odesa, astăzi Ucraina.
În Revista „Apostolul” s-au scris următoarele rânduri despre acest brav învățător: „Când s-a aflat de vestea morții lui, multe inimi au sângerat, mulți ochi s-au înecat în lacrimi. În biserica din Crăcăoani, devenită cu totul neîncăpătoare, plângeau de-a valma femei și copii, bătrâni cu plete albe, bărbați în toată firea. Gheorghe Săvinescu le-a meritat din plin aceste lacrimi, căci a fost un om cu suflet bun și a iubit în mod sincer pe tărani…”.
În cuvântul lui, Mihai Avădanei, reprezentantul Asociației învățătorilor din județul Neamț, la comemorarea învățătorilor eroi din județul Neamț din 29 martie 1942, arăta următoarele: „Cumintele și înțeleptul învățător Gheorghe Săvinescu – Crăcăoani, Lt. rezervă, scria pe 9 septembrie soției sale și celor trei copii ai săi următoarele: În cazul când va trebui să cad, să nu vă pierdeți curajul, ci să fiți mândri că soțul și tatăl vostru și-a dat viața pentru țară… Aș fi foarte supărat pe cea lume, dacă aș vedea că mă plângeți mereu, că mă regretați mereu, acestea le-am urât, căci paralizează voința și puterea de muncă. Fiți încrezători în steaua voastră, căci oricât ați trăi, în fața veșniciei e tot o clipă, așa încât odată ne vom vedea iarăși împreună. Aș fi supărat dacă această scrisoare ar fi în casă prilej de durere și de lacrimi. Conștiincios și drept prin excelență, bun și drept, învățătorul Gheorghe Săvinescu este expresia omului ce a știut să-și facă cu seninătate suprema datorie față de țară”.
Locuitorii din Crăcăoani au găsit de cuviinţă să cinstească memoria învăţătorului Gheorghe Săvinescu oferind şcolii principale numele acestuia.
Luminiţa SAVIN
