„Bibliofil în sensul cel mai generos al cuvântului, G. T. Kirileanu a fost un neobosit colecţionar de manuscrise, pergamente, tipărituri vechi, mânat de dorinţa nobilă de a aduce, cum singur spunea, noi proptele culturii româneşti”, nota Liviu Zgârciu în lucrarea “Carte şi societate în Ţările Române (secolele XVII-XIX)”.
G.T. Kirileanu a întreţinut relaţii cu oamenii de cultură din ţară şi din străinătate, a alergat pe la anticari, pe la mănăstiri şi şcoli, case boiereşti, pretutindeni unde crede că poate achiziţiona lucrări rarisime. Dintre numeroasele manuscrise şi cărţi rare care se găsesc astăzi în Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamţ, multe sunt unicat şi constituie, un adevărat izvor de informaţie privind istoria cărţii româneşti din secolele XVII – XIX. Câteva dintre cărţile aflate aici, importante atât prin valoarea lor propriu-zisă cât şi prin însemnările manuscrise pe care le deţin, ne fac vorbire că nu putem omite însemnătatea fondului de carte veche românească aflată în Fondul documentar și acesta deoarece lucrările istoriografice ale lui G.T. Kirileanu au fost direct legate de acest fond de carte. Cel mai vechi exemplar aflat aici este „Carte de învăţătură”, tipărită la Iaşi în 1643.
Nu este de mirare faptul că având în posesie o asemenea colecţie de carte veche, majoritatea contribuţiilor istoriografice ale lui G. T. Kirileanu au avut ca principală sursă tocmai cărţi, manuscrise şi tipărituri din impresionanta bibliotecă personală. G.T. Kirileanu şi-a făcut datoria faţă de cărţi, înscriindu-se în elita intelectualității româneşti prin atitudine şi ales prin acţiunile sale.
Virgil COJOCARU
