În toamna lui 2021, profesorul Dorel Rusu a părăsit această lume, satul său din munţi, aflat nu departe de vestita Piatră a Teiului. Au rămas în urma sa cărţile scrise, articole numeroase publicate, gospodăria mare întemeiată şi o familie îndurerată.
Dorel Rusu s-a născut la data de 13 ianuarie 1944, în satul Poiana Borcii, comuna Borca, judeţul Neamţ, ca fiu al lui Ioachim şi al Sofiei, într-o familie numeroasă. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut în satul natal, aici urmând cursurile primare şi gimnaziale. Liceul l-a făcut la Borca, după care a absolvit Facultatea de Filologie la I.P. de 3 ani din Bacău, promoţia 1968.
După absolvirea facultăţii, a lucrat ca profesor, director de şcoală, director coordonator în comuna Poiana Teiului. A activat la şcolile Galu şi Dreptu, apoi la Grupul Şcolar Borca – de unde s-a pensionat în 2001. A lucrat apoi ca profesor-consultant la Casa de Copii de pe lângă Mănăstirea Petru-Vodă (2001-2003), fiind un apropiat al Părintelui Iustin Pârvu. A lucrat şi ca miner în subteran în mina de uraniu din comuna Crucea, judeţul Suceava. De activitatea sa ca primar al comunei Poiana Teiului se leagă fondarea în Poiana Haşca a Mănăstirii „Petru Vodă” de către părintele Iustin Pârvu, fiu al locului.
A primit titlul de „Cetăţean de Onoare al comunei Poiana Teiului”. A fost epitrop la biserica din sat, biserică ce a beneficiat de calităţile sale de bun organizator. A funcţionat şi ca preşedinte al C.A.R. – Pensionari Ceahlău, a fost consilier judeţean, a activat în diferite alte organisme pe plan judeţean și chiar național. Este coautor al mai multor lucrări apărute pe Valea Muntelui despre viaţa locuitorilor zonei. Cartea „Cântecul speranţei şi al libertăţii. Viaţa lui Grigore Caraza” a publicat-o în 2007, dedicând-o învăţătorului din Călugăreni ce a suferit 20 de ani în temniţele comuniste.
A scris sute de articole în ziare ca „Telegraful de Neamţ”, „Ecoul Munţilor”, „Mesagerul de Neamţ”, „Monitorul de Neamţ” ş.a.; în reviste ca: „Biblioteca de Nord” – Borca, „Catharsis” – Grinţieş, „Piatra Corbului” – Bicaz, „Valea Muntelui” – Bicaz, „Ţara Hangului” – Hangu, „Gând românesc” – Alba Iulia ş.a. În 2011, a participat la simpozionul organizat la cei 400 de ani de atestare documentară a oraşului Bicaz cu o comunicare ştiinţifică dedicată luptătorilor anticomunişti din munţii Neamţului, în frunte cu Părintele Iustin Pârvu, învăţătorul Grigore Caraza, părintele Gămălău sau părintele Metocaru. În 2013, a realizat un capitol dedicat rezistenţei şi represiunii de pe Valea Muntelui pentru volumul „La poalele Pionului – comuna Ceahlău – monografie”, care anunţa volumele de mai târziu. Avea în lucru două cărţi care să alcătuiască Trilogia „Genţiana”, care ar fi trebuit să cuprindă volumele „Octogonul Speranţelor” (cartea a II-a) şi „Freamătul Bistriţei” (cartea a III-a). A reuşit să ducă până la capăt doar „Steaua blestemată”, cartea I, cu o documentare riguroasă.
Participa cu entuziasm la toate manifestările culturale de pe Valea Muntelui, alocuţiunile sale fiind gustate de public, era erudit, hâtru şi sfătos. Una dintre ultimele sale prezentări ale temei sale favorite a fost la conferinţa „Pentru neam şi cruce – rezistenţa anticomunistă în munţii Neamţului” din aprilie 2018 de la Centrul Pastoral „Daniil Sihastrul”, organizată de Asociaţia Pro Grinţieş. Considerăm că discipolii şi colaboratorii săi în întreprinderile domniei sale de acest fel trebuie să-i continue opera de documentare şi să publice lucrările neterminate.
Prof. Monica DIEACONU, bibliotecar
