Data de 6 noiembrie, a.c., a fost începutul manifestărilor dedicate împlinirii a 70 de ani de la înființarea Liceului ”Mihail Sadoveanu” Borca. Un prilej potrivit pentru a povesti ”tinereții în adidași” despre personalitatea lui Adrian Păunescu, fondatorul, în 1973, a Cenaclului ”Flacăra”. În 1970 Adrian Păunescu a plecat cu o bursă în America și a fost uimit de spiritul de libertate și de protest al tinerilor de acolo. El spunea că ” nu suntem niște infirmi, că nu ne lipsește glanda libertății și a responsabilității”. Așa a înființat Cenaclul ”Flacăra”. A plecat la drum cu câțiva prieteni: poeții Dorin Tudoran și George Stanca, actorii Ion Caramitru și Florian Pittiș, cântărețul Gil Dobrică. Au venit apoi marii poeți Nina Cassian, Nichita Stănescu, Geo Dumitrescu, Ioan Alexandru. Comunicarea lirică luase startul, acestor artiști adăugându-li-se în scurt timp alți confrați dornici să transmită mesaje care zăceau în cărți necitite de nimeni. Adrian Păunescu era doritor de larmă. Aduna oamenii la cenaclu cu megafonul, cu apeluri radiofonice, cu afișe. Și lumea venea în număr uluitor de mare.
Adolescenții îl adorau, pentru că vorbea pe limba lor și pentru că le oferea muzică folk și rock de calitate. Poezia marilor poeți români și străini era recitată la unison, împreună cu maestrul. Nicicând România nu a fost atât de culturalizată ca în acea perioadă. Tudor Gheorghe cânta fără teamă ”A fugit pe sub fereastră/ Rusul cu Moldova noastră”. Se recita ”Doina” lui Eminescu, ”Mistrețul cu colți de argint” a lui Doinaș, ”Monologul puiului de vulpe” a lui Evgheni Evtușenco, poem cu mesaj subversiv. Păunescu avea curaj. Deschidea uși să ajute pe cei în suferință, urla, protesta. Nu admitea refuzuri, nici replici. Soluționa tot ce-și propunea să realizeze. Scria ode ”conducătorilor iubiți”, dar și poezii ca ”Treziți-vă” și ”Sapă de lemn”. El nu a criticat niciodată sistemul, ci derapajele celor de la conducere și neajunsurile economice. A fost întotdeauna de stânga. Când a publicat poezia ”Analfabeților”, a devenit deranjant pentru ”conducătorii iubiți”. A urmat busculada de pe stadionul din Ploiești, când s-a întrerupt curentul din cauza furtunii și se pare că tinerii s-au călcat în picioare căutând ieșirea. A fost interzis și cenaclul și apariția revistei ”Flacăra”.
Păunescu a fost un mare poet, un mare jurnalist, descoperitor de talente și patriot. Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Grupul ”Ecoul”, Grupul ”Partaj”, Tatiana Stepa, Ștefan Hrușcă, Nicu Alifantis, Alexandru Zărnescu, Victor Socaciu, sunt doar câteva nume pe care Pănescu le-a făcut celebre. A compus poezii memorabile pentru acești artiști, care, la rândul lor, le-au pus pe muzică.
Astfel de cântece au fost cântate de o sală întreagă la Borca, împreună cu Cătălin Popovici & trupele lui folk și de Marius Coșerariu, Elena Ropotoaia, Cosmin Caia & grupul ”Eu cred”. Cântăreții ne-au purtat prin istorie cu repertoriul lor, dar au interpretat și cântece de dragoste. Melisa Apalaghiței, o mică actriță în clasa a 5-a, a recitat emoționant.
Cu siguranță, spectatorii au plecat acasă mai sensibili, poate au și fredonat pe drum așa cum am făcut-o eu. Ne-am întors înapoi cu mulți ani, ne-am redescoperit tinerețea și amintirile. Cu grupul ”Eu cred” am legat o prietenie pe veci. Muzica unește spiritele, topește animozitățile, și bucură. Am experimentat încă o dată în acest an bucuria. Și nu l-am uitat nici pe prietenul nostru comun, Ion Asavei, căruia i s-au dedicat versuri.
Iolanda Lupescu
