Una dintre marile personalităţi legate de comuna Bălţăteşti a fost istoricul Gheorghe Platon. Născut la Buhuşi, în 26 februarie 1926, şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Valea Seacă – Bălţăteşti.
A absolvit Şcoala Normală „Gheorghe Asachi” din Piatra Neamţ şi a devenit învăţător. În 1946 a început să urmeze cursurile Facultăţii de Istorie ale Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi. Remarcat din studenţie pentru deosebita-i capacitate, a fost numit preparator chiar din ultimii ani de studiu. A absolvit facultatea în 1950 şi a ocupat funcţia de asistent în cadrul facultăţii. În paralel a fost cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi. În 1974 a devenit profesor universitar pentru ca, din 26 februarie 1990, să fie primit în Academia Română.
Preocupat chiar de la începutul carierei sale de istoric de studiul perioadei moderne, Gheorghe Platon şi-a desfăşurat activitatea într-un triptic: catedră, bibliotecă şi arhivă. Atenţia cercetătorului s-a îndreptat cu precădere asupra perioadei ce acoperă secolele XVIII şi XIX. Lui îi revine meritul absolut prioritar de a fi integrat Revoluţia de la 1848 din Moldova atât în cadrul general unitar al revoluţiei române, cât şi în curentul mişcării democratice europene de la 1848.
La sesiunile ştiinţifice naţionale şi internaţionale, în publicaţii de specialitate, la catedră, în presa audio-vizuală s-a remarcat printr-un palmares impresionant de aproximativ 300 de titluri, ce acoperă genuri precum: monografii, manuale sau culegeri de documente. La acestea se adaugă alte 250 de recenzii şi articole referitoare la istoria modernă a României.
Din vasta operă ştiinţifică remarcăm doar câteva titluri:
-Domeniul feudal din Moldova în preajma revoluţiei din 1848;
-Lupta românilor pentru unitate naţională. Ecouri în presa europeană;
-Studii de istorie socială şi de demografie istorică. Populaţia oraşului moldovenesc la mijlocul secolului XIX;
-Studii de istorie modernă.
A fost distins cu Premiul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului (1975), Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1975), cu titlul de „Profesor evidenţiat” (1984) şi de „Profesor emerit” (1996). Este doctor honoris causa al Univerităţii din Angers (1998) şi al Universităţii din Craiova (1999).
A primit titlul de „cetăţean de onoare” al oraşelor Bârlad şi Buhuşi, precum şi al comunei Bălţăteşti. A fost distins cu Medalia Muncii şi cu Ordinul „Pentru Merit”, în grad de cavaler.
Activitatea depusă se cere a fi preţuită nu numai prin numărul lucrărilor şi perenitatea ideilor, ci şi prin importanţa activităţilor de formare a tineretului studios şi a tuturor celor care l-au cunoscut.
Dionisie SAVIN
