Ce bucurie poate fi mai mare,

Decât a dărui și a iubi

Necondiționat, pe cel ce n-are

Și să-i redai puterea de-a zâmbi?

Ce poate fi mai demn, decât izvorul

Din care se revarsă lacrimi vii,

Ce curge pe obraz, stârnind fiorul

Iubirii fulgerată-n zori de zi?

Ce poate fi mai sfânt pe-această lume,

Decât să-mparți o pâine la sărmani,

Să le oferi iubire și un nume,

Să fii părinte pentru cei orfani?

Ce bucurie poate fi mai mare,

Decât să lași un semn pe-acest pământ,

Să faci mereu, ca visele să zboare

Să luminezi prin fapte și-n cuvânt?

Ideea centrală a acestei poezii evidențiază faptul că adevărata fericire o poți găsi în a oferi și a împărți, în a susține și a nu uita de valorile umanității. Finalul poeziei ne îndeamnă pe toți să acționăm cu sufletul deschis și să lăsăm o urmă pe pământ prin săvârșirea de fapte de iubire și solidaritate, aceasta fiind calea cea mai sigură și mai scurtă spre acel țel : mântuirea și viața veșnică.

În spiritul acestei reflecții, Asociația Culturală „Eu Cred” a răspuns imediat și necondiționat la apelul făcut de doamna Maria Cornea- o doamnă de o noblețe sufletească impecabilă, artistă de muzică populară, care căuta la rându-i, o oportunitate de a ajuta persoanele sinistrate în urma inundațiilor devastatoare de la sfârșitul lunii iulie 2025, din zona Farcașa-Borca-Broșteni. Din acel moment, ne-am strâns mâinile și am organizat împreună un „plan de bătaie”, punându-ne de acord asupra unui calendar al evenimentelor cultural-artistice, iar bunurile și  sumele de bani rezultate, să fie folosite pentru sprijinirea celor rămași fără case din zona susamintită. Primul spectacol caritabil a fost organizat la Căminul Cultural Bicazu-Ardelean, în curtea interioară, chiar în ziua de 15 August-  sărbătoarea de Sântămăria, spectacolul intitulându-se sugestiv „Maica Cerului- nădejdea poporului”. Următorul eveniment a avut loc în mun. Piatra-Neamț, în sala de festivități „Calistrat Hogaș” din cadrul Consiliului Județean Neamț ( inițial, spectacolul fusese programat să se desfășoare în Parcul „Nicu Albu”, însă a fost relocat din cauza timpului improbabil).

Cel de-al treilea eveniment a fost programat a se desfășura în parcul dendrologic din or. Roznov, duminică, 21 septembrie, unde, organizatorii mizează pe participarea unui număr considerabil de spectatori, având în vedere că acest eveniment va fi, probabil, unul dintre ultimele spectacole în aer liber, ținând cont de faptul că ne aflăm deja în plină toamnă, iar timpul este, încă, frumos.

Până în prezent, la aceste evenimente au luat parte zeci de artiști, mici și mari, din județul Neamț, care au răspuns imediat și necondiționat acestui demers de suflet, respectiv: Duetul Maria și Ingrid Cornea, Grupul Folk „Eu Cred”, Ansamblul artistic „Floricică de la munte” a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”, Laurențiu Marian, Maria Țifrea, Cristina-Iuliana Marin și Preoții Andrei Armanu și Dumitru Marin, Ionuț Coșerariu, Alice Prundu, Corul „Armonia sufletului” Piatra-Neamț ( dirijor Vasile Tărăboanță, coord. Iuliana Anoaneta Crușitu), Ștefania Bulache, Maia Topliceanu, Nicola Alexa, Jean-Constantin Motfolea, Delia Caia, Răzvan Tanislav, Simona Manolache Ciuntea, Ștefan Țîrdea, Grupul „Aripi de folk” Roznov, Ghiță Dandu, „Dance Art Academy”, Ansamblul „Brâul Roșu”, Matei Mihăilă, Geanina Ciucanu, David Ichim, Elena Ropotoaia, Cosmin Caia. Un buchet de artiști, unii deja consacrați, alții aflându-se în plină ascensiune, dar toți răspunzând cu bucurie unei chemări de suflet, aceea de a dărui și a ajuta. Sigur, de fiecare dată, artiștii au fost prezentați pe măsura talentului lor, de „amfitrionul de serviciu”- nimeni altcineva decât Simina Teodorescu, cea care, prin ținuta impecabilă și vocea caldă și suavă, a îndemnat cu emoție în glas… „să nu uităm de cei mai triști ca noi”. Nu trebuie omis faptul că evenimentele au fost sprijinite de Consiliul Județean Neamț, Primăria comunei Bicazu-Ardelean, Primăria municipiului Piatra-Neamț, dar și de Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”.Urmează ca în data de 21 septembrie să se încheie acest triptic de evenimente cultural-caritabile la care Primăria orașului Roznov (prin implicarea directă a Primarului – domnul Vasile Pavăl) care, va umple parcul dendrologic din Roznov și va aduce bucurie, atât în sufletele celor din public, dar și în sufletele celor care, la final, vor primi o o fărâmă de speranță din micile/marile donații. Pe scena din parc, vor urca mulți artiști, respectiv: Grupul Folk „Eu Cred”, Duetul Maria și Ingrid Cornea, Alexandra Cojocaru, Ionuț Coșerariu, Analisa Golianu Ștefania Stolnicu, Maia Anghel, David Ichim, Ghiță Dandu, Matei Mihăilă, Jean-Constantin Motfolea, Alisa Funingănă, Ansamblul „Brâul Roșu”, „Dance Art Academy”, Grupul „ Aripi de Folk”, Ansamblul artistic ,,Muguraşii roznoveni” (coordonator Lăcrămioara Bogus, instructor coordonator Marius Lupu, la care se la alătura și un tânăr artist din județul Bacău- Raul Grigoriu. Ca de fiecare dată, spectacolul va fi moderat de Simina Teodorescu și va fi un adevărat regal artistic, în care distracția voia bună se vor împleti armonios cu iubirea și bucuria de a dărui.  Această serie de spectacole destinate strângerii de fonduri pentru sprijinirea sinistraților din zona Farcașa- Borca- Broșteni, va aduce un dram de lumină și  speranță în sufletele celor afectați de dezastru

Fie ca aceste gesturi de bunătate să lumineze lumea noastră și să ne transforme într-o societate plină de iubire și compasiune!

Marius Coşerariu

Articolul BUCURIA DE A DĂRUI apare prima dată în Ecoul muntilor.

Publicat la Editura StudIS, la final lunii decembrie, volumul de poezii, intitulat meditativ „Am albit” abordează temele predilecte ale liricii: libertatea, timpul, iubirea, conflictul dintre individ și societate, destinul, viața, moartea, într-un limbaj expresiv, reflexiv sau moralizator, completat armonios de minunatele desene realizate de doamna dr. Narcisa Stejărean. Ilustrația coperților este semnată Dimitrie Iavorschi, iar prefață îi aparține prof. dr. Daniel Dieaconu.

Aflăm aici calitățile ce definesc poetul Coșerariu, intensitatea și firescul spunerii și simțirii, asociațiile surprinzătoare, imagistica bogată, cuvintele grele, dar și scrierea delicată, nonșalanța lunecării printre stiluri, doza de realism, fie el și poetizat.

Mihai Coșerariu s-a născut la 29 octombrie 1973, în comuna Tupilați, județul Neamț, este căsătorit și are doi copii. Este absolvent al Școlii Militare de Poliție „Nicolae Golescu” Slatina, promoția 1996, și al Școlii Populare de Arte Piatra Neamț, secția vioară. Este membru al Societății Scriitorilor din județul Neamț și al Cenaclului Literar „Nichita Stănescu” al Centrului Cultural al Ministerului Afacerilor Interne. Este președinte fondator al Asociației Culturale „Eu cred” cu sediul în comuna Tașca, județul Neamț, și-a asumat rolul de instructor al unor grupuri de copii; este, în primul rând, cantautor, de aceea în multe din poeziile sale descoperim mai întâi ritmicitatea notelor muzicale, fiind create special pentru a fi cântate la chitară. Neobosit scriitor, a publicat volumele de poezii: „Să gonești fiara din suflet” (2015), „Așa sunt eu” (2016), „Amprente lirice” (2017), „Credință. Dragoste. Țară”( 2018), „Întâlnire cu mine” (2019).

„De curând am albit, am pe frunte argint,/ Dar mă las păcălit, ca un prunc mă alint/ Am în plete ninsori, care cad nemilos,/Iar pe frunte am flori, care nu mai miros.” Poezia care dă titlul volumului este o reflecție asupra trecerii timpului și asupra pierderii tinereții. Teme precum resemnarea, nostalgia și lupta interioară sunt exprimate prin imagini sinestezice memorabile, „ani sapă-n obraz riduri multe, adânci”, comparații înduioșătoare „în oglindă-mi privesc chipul, ca un copil”. Fiecare vers pare să fie impregnat de trăiri autentice, oferind o meditație profundă asupra fragilității vieții, tonul melancolic fiind echilibrat de sentimentul acceptării inevitabilului.

Redactor al revistei „Ecoul Munților”, este cel care a creionat imnul grupului folk omonim, transmițând un mesaj optimist despre puterea fiecărui individ de a lăsa o moștenire în această lume: „Ecoul Munților- e o poveste îmbrăcată-n ie,/ Dintr-un crâmpei de dor – născut într-un izvor cu apă vie./ Ecoul Munților- e dragostea ce-și cântă simfonia/ Pentru acest popor și-această sfântă Țară – România.” Subliniind importanța rădăcinilor culturale în păstrarea identității naționale, versurile îmbină introspecția cu un apel colectiv la unitate și credință, constituind un manifest al valorilor autentice și o chemare la reflecție și acțiune. Deși tematica legată de natură, credință și patrie nu este nouă, autorul reușește să o abordeze într-o manieră personală, actualizând-o pentru un public modern. Mesajul de a construi „povești cu oameni, locuri și istorii” invită la responsabilitate socială și culturală, păstrând în același timp frumusețea limbajului tradițional.

Criza interioară a individului confruntat cu degradarea valorilor și dezordinea morală a societății contemporane este explorată în mai multe texte. În „Bolul de sticlă” poetul abordează tema conflictului dintre individ și societate, în care protagonistul, epuizat de degradarea morală și de răsturnarea valorilor, ajunge să se simtă inutil și neînțeles.

„văzând că fiecare zi ce trece se transformă într-o povară

din ce în ce mai grea

ce apasă nemilos pe umerii mei obosiți

văzând că tabla de valori s-a rostogolit ireversibil

binele confundându-se tot mai mult cu ceea ce noi știam

până nu demult că este rău

văzând că în jurul meu colcăie minciuna ridicată la rang de artă

și constatând că locul meu nu este aici

simțindu-mă inutil

am hotărât să-mi adun toate gândurile

convingerile părerile și principiile”

Poezia este scrisă în stil liber, frazele lungi accentuează senzația de flux al memoriei și de neliniște interioară. Alegerea unui limbaj direct, dar încărcat de metafore, precum „bolul de sticlă” și „tabla de valori s-a rostogolit”, sporește forța simbolică a textului.

Aflate sub semnul lui 10, după cum se afirma în prefață, cele 100 de poeme ale volumului „Am albit…” sunt poezii în care Marius Coșerariu cultivă o atitudine fățișă, îmbinând liricul cu polemicul, pentru a-și exprima crezul artistic cu curaj, adresându-se unei categorii mari de cititori.

Cristina Chirilă

Articolul „Am albit…” – identitate, revoltă, acceptare apare prima dată în Ecoul muntilor.

Au urcat peste 50 de copii, în frunte cu micii chitarişti de la „Ecoul Munţilor”, sprijiniţi de veteranii de la „Eu Cred Jr”. Şi, bineînţeles că s-a cântat. Şi s-a cântat muzică patriotică, fiindcă o astfel de educaţie în spirit românesc se mai poate face doar cu cei mici.

De asemenea, s-a strigat pentru România, care are un meci crucial: „România E!”, sperăm noi pe locul unu în grupă şi merge în optimi!

Articolul Tricolorul copiilor … pe Dealul Frasinu-Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

În concurs s-au înscris peste 60 de concurenți, majoritatea din jud. Neamț, dar și din jud. Botoșani și jud. Ilfov, care s-au întrecut prin cântec la cele trei secțiuni: muzică populară, muzică, folk, muzică ușoară. Juriul a fost compus din cadre didactice (prof. Geta Vasilache, prof. Mihaela Hoșteanu), dar și din tineri- laureați la  astfel de concursuri (Alice Prundu- studentă și Cosmin Gabriel Caia- elev), președintele juriului fiind doamna prof. Dorina Mucenicu, care are o bogată experiență în a juriza la numeroase concursuri.

După 2 zile frumoase, pline de energie și emoții, juriul a acordat următoarele premii:

Secțiunea MUZICĂ POPULARĂ

Categoria 6-10 ani

Premiul 1- Jean- Constantin Motfolea (nota 10)

Premiul 2-Cornea Ingrid- Ecaterina ( nota 9,72), Alexa Mara (nota 9,71) și Dinu Alexia (nota 9,70)

Premiul 3- Frățiorii Lupu (nota 9,56) și Aursulesei Sofia Maria( nota 9,49)

Mențiuni-  Radu Erika Andreea (nota 9,38), Vacaru Sara Maria (nota 9,34)

Premiul special-  Motfolea Ioan-Alexandru (nota 9,30) și Nistor Anamaria Petronela (nota 8,95)

Categoria 11-14 ani

Premiul 1- Ioana-Mădălina Nechifor (nota 9,90)

Premiul 2- Asmarandei Miruna (nota 9,76) și Toma Ștefania (nota 9,70)

Premiul 3- Dinu Sofia Elena (nota 9,60 și Boiță Radi Ionuț (nota 9,56)

Mențiuni- Zabulic Antonia Mara ( nota 9,51) și Baltag Francesca Paula (nota 9,42)

Premiul special- Vasiliu Nicoleta ( nota 9)

Secțiunea MUZICĂ UȘOARĂ

Categoria 6-10 ani

Premiul 1- David Avasîlcăi (nota 9,88)

Premiul 2- Cornea Ingrid- Ecaterina (nota 9,56)

Premiul 3- Barbacaru Maya Adelina ( nota 9,54)

Premii speciale – Frățiorii Lupu (nota 9,46) și Munteanu Gabriel (nota 9,30)

Categoria 11-14 ani

Premiul 1- Alisa Funingănă (nota 9,95)

Premiul 2 – Ecaterina Enuță (nota 9,89)

Premiul 3- Topliceanu Maia (nota 9,70)

Categoria 15-18 ani

Premiul 1 – Camelia Ngymona (nota 9,90)

Secțiunea MUZICĂ FOLK

Categoria 6-10 ani

Premiul 1- David Ichim (nota 9,90)

Premiul 2- Ecaterina Enuță (nota 9,53)

Premiul 3 – Suciu David (nota 9,50)

Mențiune- Groza Ștefan- Bogdan (nota 9,45)

Categoria 11-14 ani

Premiul 1 – Nicola Alexa ( nota 9,75)

Premiul 2 Albert Andreas (nota 9,70) și Bulache Ștefania (nota 9,51)

Premiul 3- Pop- Răzbuc Georgiana ( nota 9,50)

Mențiuni- Felicanu Teodor (nota 9,30) și Ciucanu Geanina (nota 9,35)

Premii speciale- Borșuc Casian ( nota 8,75), Anisiea Andrei (nota 8,70) și Timofte Iustina Maria ( nota 8,83)

Categoria  15-18 ani

Premiul 1 – Răzvan Tanislav (nota 9,60)

Premiul 2- Popovici Maria (nota 9,30)

Premiul 3- nu s-a acordat

Mențiune- Suciu Matei (nota 8,66)

Secțiunea „Grup Folk”

Premiul 1- Grupul „Ecoul Munților” Grințieș (nota 9,91)

Premiul 2- Grupul „Aripi de Folk” Roznov (nota9,84)

Premiul 3- Grupul „Mlădițe Pângărățene” (nota 9,52)

Mențiune – Grupul „raze de Folk” Bicazu Ardelean (nota 9,17)

MARELE TROFEU al Festivalului Național ( concurs) „COPIII- FLORILE INIMII”, ed. a 9-a, 31 mai/ 1 iunie 2024 a fost câștigat de ANSAMBLUL BALOTEȘTI ( jud. Ilfov)- profesor coordonator Marius Florescu.

În cele 2 zile de festival au avut loc recitaluri susținute de artiștii : Matei Mihăilă și Analisa Golianu (deținătoarea trofeului ediției a 8-a, 2023), Alice Prundu, Ionuț Coșerariu și violonistul Rareș Mihai Florescu (câștigătorul ediției a 2-a a festivalului „Copiii-florile inimii”, semifinalist al concursurilor „Românii au talent”, „Next Star” și altele…

O surpriză minunată a acestui festival a fost prezența în public, ca susținător al copilului său, a marelui sportiv (kickboxing) DANIEL GHIȚĂ, primul sportiv roman inclus în circuitul K-1,membru al Parlamentului României, care, de altfel, a fost invitat pe scenă ținând o scurtă alocuțiune despre importanța unor astfel de evenimente cultural-artistice în care copiii sunt încurajați să cânte românește și să poarte cu mândrie Tricolorul la brâu și  Crucea în suflet și la gât.

Organizatorul festivalului este Asociația Culturală „Eu Cred”, care a fost susținută exemplar de Andrei Sebastian Bucalău –  directorul Căminului Cultural Pângărați- Castel, prof. Carmen Ionela Muraru- directoarea Școlii Gimnaziale „Nicolae Iorga” Pângărați, precum și părinții elevilor grupului folk, care activează în cadrul școlii.

Felicitări tuturor celor care au urcat pe scenă!

Pentru Asociația Culturală „Eu Cred” urmează o altă perioadă plină, urmând să organizeze în perioada 22-28 iulie 2024, Tabăra și Festivalul Național de Creație și Interpretare „Dăm Folk” – ediția a 9-a, manifestare ce va fi finanțată şi de Consiliul Județean Neamț.

Marius Mihai Coşerariu

Articolul COPIII SĂRBĂTORIȚI PRIN CÎNTEC, DISTRACȚIE ȘI BUCURIE LA PÎNGĂRAȚI, în cadrul Festivalului Național „COPIII-FLORILE INIMII” apare prima dată în Ecoul muntilor.

(Alberto Lleras Camargo)

Trăim vremuri complicate, confuze, cu schimbări care au loc într-un ritm amețitor, chiar absurd și inexplicabil. Întreaga lume este dominată de tehnologie și globalizare, iar tabla de valori se pare că a fost răsturnată în mod ireversibil, inteligența artificială intrînd tot mai agresiv în viața oamenilor, înlocuind aproape orice. Și totuși, undeva, la ieșirea din defileul spectaculoaselor Chei ale Bicazului, la confluența celor trei masive muntoase: Tarcău, Hășmaș, Ceahlău, în comuna Bicazu-Ardelean, județul Neamț, în inima pitorescului sat Telec, situat în umbra legendarelor Stănile, găsim o familie tradițională românească, care refuză cu încăpățînare să renunțe  la obiceiurile și tradițiile preluate din strămoși, pe care le păstrează și le duce cu mîndrie și demnitate mai departe, în ciuda vicisitudinilor vremurilor actuale.

Astfel, într-o gospodărie tipic românească, ce păstrează majoritatea motivelor populare specifice zonei de interferență între Moldova și Ardeal, trăiește familia lărgită- Pătulea-Lăzăruț- Voaideș -, compusă din bunici, copii și nepoți, fiecare membru al familiei avînd cîte o pasiune pe care și-o etalează cu mîndrie cu fiecare ocazie ivită (sărbători tradiționale, zilele comunei, festivaluri) și chiar pe rețelele de socializare, ajungînd în acest fel în atenția cît mai multor români și chiar străini, impresionați de frumusețea spirituală a poporului român.

Povestea acestei frumoase familii de români începe cu Nicolae Pătulea, seniorul familiei, care a decedat în luna aprilie 2023, cel care, împreună cu soția sa, Floarea Pătulea, au construit un mic „regat” spiritual în satul Telec- Bistra, „predînd” celor două fete, Alina și Corina, adevărate lecții de demnitate spirituală. De altfel, Nicolae Pătulea a fost cîntăreț la biserica din sat, păstorită de Preotul Andrei Armanu, nelipsind niciodată de la slujbă, purtînd cu sfințenie costumul popular țesut și cusut chiar de soția sa. Totodată, Nicolae Pătulea a fost un corespondent de seamă al postului de radio „Antena Satelor”, prin intermediul căruia aducea în atenția publicului larg frumusețea culturală și spirituală a Văii Bicazului.

Mai mult decît atît, a scris și numeroase poezii și proză scurtă, adunate în cartea „Povestea pădurarului” (Editura „Accent print” Suceava, 2016 ISBN 978-606-8686-47-9. 821.135.1-34. CIP 2016-11685. 1373). Dar Dumnezeu nu s-a oprit aici și i-a dăruit lui Nicolae Pătulea și talentul picturii, acesta pictînd numeroase icoane care ornează fiecare odaie a locuinței sale. Din păcate, în ziua de 30 aprilie 2023 („Duminica Femeilor Mironosițe”), din cauza unei boli nemiloase, Nicolae Pătulea a trecut la cele veșnice, lăsînd în urmă o bogăție spirituală deosebită și o familie credincioasă, care duce mai departe lucrarea sa.

Pe Floarea Pătulea, soția răposatului Nicolae, o poți găsi, ori la biserica din sat, în strană, îmbrăcată în frumosul costum popular pe care singură și l-a creat, ori în sânul familiei, pe scaunul din fața războiului de țesut, unde învârte ițele cu pasiune și măiestrie, creînd adevărate opere de artă (covoare, cuverturi, prosoape etc.) pe care le dăruiește sau le vinde celor interesați, avînd în vedere că nu are alte venituri. Și, slavă Domnului, nu duce lipsă de comenzi, produsele de artizanat pe care le creează cu atîta pasiune, fiind la mare căutare. Dacă stai de vorbă cu Floarea Pătulea, simți acea curățenie, modestie și puritate sufletească pe care le întîlnești doar la oamenii simpli care încă mai cred în adevăratele valori spirituale.De altfel, cînd îți vorbește, parcă nici nu ai curajul să o întrerupi sau să-i pui vreo întrebare deoarece, parcă presimte ce urmează a i se cere.

Aproape niciodată nu se așază la războiul de țesut fără a purta o cămașă populară, iar cînd țese, pare că respectă un adevărat ritual și, de multe ori, în timp de trage la stative, se roagă pentru sufletul soțului ei, pentru sănătatea copiilor și nepoților, iar timpul tace și trece… fără să-și dea seama. Floarea Pătulea deține o adevărată colecție de obiecte de artizanat (cămăși populare, covoare, prosoape etc., iar la loc de cinste, în capul patului are un mic altar unde, lîngă o icoană pictatată de soțul ei, este așezată cartea „Povestea pădurarului”, alături de o candelă care pîlpîie-n tăcere, invitîndu-i pe cei din odaie la rugăciune și aduceri-aminte.

În aceeași gospodărie locuiesc și cele două fete ale lui Nicolae și Floarea Pătulea, respectiv Alina (căsătorită Lăzăruț) și Corina Arabela (căsătorită Voaideș), cele două ducînd mai departe moștenirea spirituală primită de la părinți, dăruind-o copiilor, care, la rîndul lor, se pare, nu se abat de la drumul croit de bunici și părinți. Alina și Corina sunt absolvente ale Școlii Populare de Artă și împreună cu mama lor, Floarea Pătulea, făuresc cu abnegație, dragoste, bucurie, credință și talent obiecte artizanale unice, de o valoare spirituală incontestabilă.

   Alina Lăzăruț este fiica cea mare și cea care păstrează echilibrul în familia lărgită Pătulea-Lăzăruț-Voaideș, aducînd într-un fel din înțelepciunea tatălui și smerenia mamei. Dumnezeu a fost darnic și le-a dăruit celor doi soți, Alina și Nelu, două fete, cea mare fiind studentă la Sibiu, iar mezina, elevă la Bicazu Ardelean.

Și pentru că Dumnezeu știe să strîngă oameni de aceeași sorginte la un loc, i-a dăruit Corinei un soț pasionat de muzică – Mihai Voaideș și împreună formează un cuplu muzical excepțional (Corina- voce, Mihai- orgă, acordeon), iar multe cupluri de pe Valea Bicazului și-au unit destinele pe muzica lor, din programul lor nelipsind celebra și unica „Învîrtită de la Chei”.

Mihai și Corina au fost binecuvîntați cu doi copii minunați, care, la rîndul lor încep să rodească și să-și facă loc printre oamenii frumoși, hărăziți de Dumnezeu cu talent: Luca – 9 ani, care studiază saxofonul și Miruna- 16 ani, care, pe lîngă talentul de a picta (avînd numeroase icoane care ornează pereții, alături de picturile bunicului său), studiază pianul și saxofonul, fiind înzestrată și cu o voce extraordinară, moștenită, probabil, de la mama sa. O altă tradiție de familie este apicultura – practicată cu profesionalism de Mihai Voaideș, care, prin această ocupație, întregește acest frumos tablou de familie tradițională identificat la poalele mărețului Ceahlău.

Cu siguranță, poporul român nu duce lipsă de oameni pasionați de cultură tradițională, dar familia Pătulea-Lăzăruț-Voaideș din Bicazu Ardelean este un exemplu viu de dedicare și pasiune pentru tradițiile culturii locale. Prin artizanat, muzică, pictură, apicultură, ei nu doar că păstrează moștenirea spirituală și culturală a regiunii, ci o împărtășesc cu lumea, aducînd recunoaștere și apreciere pentru frumusețea și autenticitatea tradițiilor din această regiune unică din România, situată la hotarul dintre provinciile istorice romanești, Moldova și Transilvania.

Marius Mihai Coşerariu

Articolul PĂTULEA- LĂZĂRUȚ- VOAIDEȘ DIN BICAZU-ARDELEAN: O FAMILIE TRADIȚIONALĂ, UN EXEMPLU DE TRĂIRE ȘI SIMȚIRE ROMANEASCĂ apare prima dată în Ecoul muntilor.

Să simți ce dulce-i lacrima iubirii?

Te rog încearcă, nu vei regreta

Și-ai să te simți în culmea fericirii.

Ai plâns vreodată pentru-al tău popor,

Să-i simți în ochi durerea milenară?

Hai, varsă-acum o lacrimă de dor,

Cu iz de mir și gust de primăvară.

Ai plâns vreodată pentru munții tăi,

Pentru pământ, și ape, și câmpii?

Să plângi, să simți în inimă văpăi,

Fiori și-n suflet, zâmbet de copii.

Să plângi, române, pentru Țara ta,

Într-un puhoi de lacrimi dulci-amare,

Iar îngerii din Cer îți vor cânta:

„A fi român e Lege și Onoare”.

Marius Mihai COŞERARIU

Articolul Poesis: AI PLÂNS VREODATĂ PENTRU ȚARA TA? apare prima dată în Ecoul muntilor.

Iar mirii-își pun pe creștet, cununia,

E locul unde Dumnezeu trăiește,

E Țara mea cea sfântă – România.

Acolo unde dragostea învinge,

Unde iubirea-și cântă simfonia,

Acolo-n munte, unde doina plânge,

E Țara mea frumoasă – România.

Acolo unde susură izvoare,

Iar Luna râde, alungând mânia,

Unde se nasc povești nemuritoare,

E Țara mea iubită – România.

Acolo unde pustnicii se roagă,

Unde domnește pacea, omenia,

Acolo este Țara mea cea dragă

Pe care-o port în suflet- România.

Marius Mihai COŞERARIU

Articolul Poesis – ACOLO-I ROMÂNIA apare prima dată în Ecoul muntilor.