Are un astfel de Motto: „De lucru să am toată viața și viață până l-oi termina”, inspirat de actrița Carmen Tănase şi consideră că se potriveşte perfect cu acest dicton.

Am urmărit-o în media locală şi am fost curioşi să aflăm ce e cu „confesiunile dulci”, ce e cu „cutiuţele”. Am dorit să aflăm care i-au fost începuturile în această branşă. Spicuim din cele aflate de la domnia sa: „Nu știam că îmi doresc să fac prăjituri până în ziua în care am cumpărat o prăjitură dintr-o cofetărie artizanală din Italia. Cofetarul acela mi-a vândut emoții, dacă mă pot exprima așa, atunci am știut că indiferent ce aleg să fac, musai trebuie să aduc niște bucurie în viaţa oamenilor, chiar și pentru minutele în care mănâncă o prăjitură. Ideea de Confesiuni dulci a rămas undeva într-un sertar până când m-am întors acasă și am zis: De ce nu?. Am făcut un timp prăjituri, apoi a urmat o pauză de vreo patru ani, doar că ideea aia din sertar mă tot sâcâia, așa că am hotărât să reîncep”.

Când i-am cerut sprijinul pentru a putea surprinde activitatea sa, am primit următorul răspuns pe care îl considerăm definitoriu pentru micul nostru portret: „Ar fi tare frumos, pentru că îmi place tare mult ce fac și cumva (la nivel micro, evident) eu îmi doresc prin ceea ce fac să ne susținem între noi (adică în proporție de 90% materia primă să vină de pe plan local, iar ce nu se poate de pe plan local, măcar să fie produs și ambalat în România). În cutiile mele oamenii nu vor găsi doar prăjituri, ei vor găsi multă dedicare, căci îmi place ceea ce fac. Încerc sa cumpăr materia primă de la ai noștri, de pe plan local, pentru că știu că dacă fiecare am face asta, ar fi de mare ajutor pentru toți. Şi poate că ne-ar fi mai bine”.

Poate deveni pasiunea sa afacere? Cu siguranţă. Cu talent, dăruire şi tenacitate. Poate fi un viitor cu împrăştiere a multor „confesiuni dulci”.

„Viitorul antreprenorului? Mie îmi place cu prezentul, ieri a fost deja și mâine… poate să nu fie. Eu consider ca viitorul antreprenorului depinde de acțiunile pe care le facem astăzi și acum. Cel mai mult îmi doresc să îmi deschid ușile laboratorului la 4 dimineața și la 7,8 9 să vă dau la fiecare bună dimineața. Iar mai apoi aş vrea sa adun o mână de copii să îi învăț tot ce știu eu legat de prăjituri, pentru că știu că e important să investim în copii și mi-ar plăcea să vă văd zilnic pe toți la un loc. Bine, asta e o idee din alt sertar…”. Sunt cele spuse pentru noi de Andreea Apopei din Grinţieş, un tânăr cu o idee şi o afacere de succes şi noi, cei care i-am fost alături mai mult sau mai puţin în evoluţia ei, suntem mândri. Mult spor, Andreea, în scoaterea din întunecimea sertarelor a tuturor ideilor tale şi punerea lor în practică, aducând astfel, după dorinţa ta, bucurie în juru-ţi!

Daniel Dieaconu

Articolul O pasiune ce poate deveni afacere?! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ecoul pe care l-a avut această a III-a ediție a Festivalului Gastronomic nu a fost unul neînsemnat, răspunsul acestei sărbători, care deja a devenit tradiție, a fost convingător prin numărul crescut al producătorilor zonali, al expozanților artizani, al artiștilor care au întreținut atmosfera, dar și numărul foarte mare de participanți.

Dacă acum câțiva ani locația în care s-a desfășurat acest eveniment era doar o limbă de pământ neînsemnată de pe marginea drumului, astăzi este un punct de reper și în viitor va deveni un punct important pe harta gastronomică a țării.

Mirosul proaspăt de brad s-a împletit cu parfumul bunătăților pe care gospodarii zonei le-au pregătit cu pasiune. Vițelul la proțap, micii, frigăruile, pastrama, sarmalele, balmoșul, brânzeturile, cozonacii, alivencile, produsele apicole, dulcețurile și multe alte bunătăți apetisante au bucurat pe cei care le-au gustat. Mulți dintre ei au luat la pachet pentru a duce acasă aceste mici „comori” încă autentice.

  Cetele de copii ale ansamblurilor locale, îmbrăcați în portul tradițional, cu veselia lor inocentă au adus un plus valoare acestei manifestări cultural- gastronomice. Artiștii locali alături de cei consacrați au creat atmosfera potrivită unei zile de sărbătoare, care an de an este o dovada clară a succesului.

Cu restricțiile administrative ale acestei ediții multe boxe pentru expoziția de animale au fost goale, dar nu au lipsit caii, câinii și iepurii.

Odată cu venirea serii, văzduhul s-a luminat cu un foc de tabără, iar cei prezenți s-au bucurat pe malul Bistriței unde toate cele patru elemente (foc, apă, aer și pământ) s-au întrepătruns ca semn al succesului și al continuității. Felicitări gospodarilor fărcășeni!

Roxana Gabor Tănase

Articolul Festivalul gastronomic ediția a III-a Comuna Farcașa, satul Frumosu apare prima dată în Ecoul muntilor.

(autor necunoscut)

Născută pe plaiurile tulgheșene într-o familie numeroasă și unită, cu o mamă gospodină desăvârșită care gătea mereu fel de fel de bunătăți, protagonista noastră de astăzi, Roxana Arsinte, a dezvoltat și ea o pasiune pentru a crea dulciuri.

Din copilărie se simțea atrasă de acest univers al bunătăților. Alături de sora mai mare își ajutau mama în prepararea diferitelor deserturi, iar cu trecerea anilor au început să gătească singure încercând tot felul de rețete. Cu nostalgie își amintește că pe la 10 ani a preparat primul ei tort din biscuiți decorat cu frișcă și jeleuri, dar ne povestește că arată foarte bine în schimb era foarte tare, pe atunci nu cunoștea micile secrete.

Anii au trecut a finalizat facultatea de Politehnică  din Iași (ingineria mediului) a mai terminat și un master după care s-a căsătorit întemeind o familie frumoasă parcă desprinsă din filme. Satul Bistricioara din comuna Ceahlău este locul lor de rezidență, aproape de Lacul Izvorul Muntelui, iar cadrul natural în care se află este unul paradisiac. Are două fetițe minunate și un soț care o sprijină în orice demers pe care îl face încurajând-o și susținând-o din toate punctele de vedere. Chiar dacă activitățile cotidiene o solicită destul de mult găsește timp pentru a studia, urmează un curs patiser cofetar, dar nu se va opri aici având și alte proiecte.

Perfecționistă fiind nu face rabat de la calitate, iar în pregătirea bunătăților accentul îl pune pe materia primă care trebuie să fie de cea mai bună calitate și cât mai naturale. Ani la rând a pregătit torturi pentru prieteni și familie primind mereu numeroase aprecieri pozitive, până când într-o bună zi, soacra ei i-a propus să facă publică această pasiune ca să mai bucure și alte persoane. Roxana este o persoană rezervată, sinceră și bună, căreia nu-i place să iasă în evidență, numai că la îndemnul familiei a acceptat și această provocare. Nu a greșit! Comenzile apar necontenit, clienții sunt foarte mulțumiți, iar încrederea în sine a ajuns la alt nivel.

   Investiția pe care a făcut-o nu este una indiferență, pentru că nu se pot obține rezultate excelente fără niște sacrificii. Torturile sunt adevărate opere de artă, transmit sensibilitatea și creativitatea cofetarului, varietatea lor fiind destul de vastă, respectându-se întotdeauna preferințele clientului. Torturile cu fructe sunt cele mai căutate, dar nici ciocolata nu este codașă. Evită coloranții alimentari chimici împreună de alte ingrediente care pot dăuna sănătății.

Pentru viitor își dorește o carieră în învățământ pe care o poate alterna și cu această pasiune la care nu va renunța, și bine face. Cu siguranță în viitor ne va oferi și alte surprize plăcute, dar vom reveni la momentul oportun.

„Unde este prăjitură, există speranță. Și întotdeauna există tort.” —

Dean Koontz

Roxana Gabor Tănase

Articolul Pasiunea are gust dulce! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Fetele din Botoșani

Poiana lui Vasile cel Mare se va pregăti pentru a vă întâmpina pe fiecare dintre dumneavoastră şi în cele două zile în care sperăm că veţi fi alături de noi, pe scena din lemn vechi se vor urca tinere talente, artişti consacraţi şi oameni frumoşi care abia aşteaptă să vă vadă.

Alexandra Ungureanu

Ca de fiecare dată, o să avem concursuri de vitejie, pentru oamenii puternici ai locului, care vor tăia cu beschia, vor trage butuci cu caii, vor arunca cu baltagul, dar şi concursuri pentru tinerele talente ale zonei, ale căror glasuri cristaline se vor auzi printre brazi.

Angelica Flutur

  În recital o vom auzi pe Angelica Flutur şi Alexandra Ungureanu, vor cânta şi dansa pentru noi „Fetele din Botoşani” şi Gelu Voicu.

Ana Maria Luca

Vecinii noştri de la Farcaşa vor urca pe scenă cu „Mlădiţele Farcaşei” şi voci talentate vor cânta în cele două zile: Ecaterina & Pop Band, Medeea Todirică, Ana Maria Luca, Luţu Plăieşu, Ghiţă Dandu şi minunaţii copii ai Grinţieşului – Grupul „Ecoul Munţilor”, alături de Grupul „Eu Cred”.

Gelu Voicu

Pentru fiecare pofiticios, vor fi bunătăţi de tot felul, dulci şi sărate, locale şi nu numai.

Grupul „Ecoul Munţilor” 

Aşa că vă rugăm să vă eliberaţi programul şi să daţi o fugă până la noi, la Grinţieş. Suntem siguri că o să vă placă şi o să doriţi să reveniţi alături de noi…  an de an.

Luţu Plăieşu

Pentru locaţie vă rugă să scanaţi codul QR:

Oana Ciucanu

Articolul FESTIVALUL HAIDUCILOR 2024 apare prima dată în Ecoul muntilor.

          Ziua de 20 iulie a anului 2024, zi în care românii ortodocși sărbătoresc pe Sfântul Ilie Tesviteanul, aducător de ploi și făcător de minuni, două familii din comuna Grințieș, satul Bradu și-au propus ca în această zi să sfințească o cruce închinată eroilor care pe aceste culmi și-au pierdut viața, dar și stâna din această culme a Pietrelor Roșii.

            Domnul Costică Ceapă, împreună cu familia sa, și-au dorit să aducă un omagiu celor care și-au pierdut viața în timpul războiului, ridicând în inima munților o cruce metalică în vârful căreia steagul românesc colora văzduhul, unduindu-se pe ritmul vântului.

 Pentru a înțelege mai bine de ce a fost ales acest loc vom face o incursiune în trecut folosind un text scris de Daniel Dieaconu : „Ce s-a întâmplat şi cum fost pe aceste locuri la 1916-1918? Județul Neamț a cunoscut tot ceea ce înseamnã războiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechiziții, gospodării distruse, tați și frați care nu s-au mai întors acasă. La 15 august 1916, clopotele din Vechiul Regat au început să sune: România intra în război. Prin pasul Tulgheș au trecut la 15 august soldații români, cântând un nemuritor „Treceți batalioane române Carpații“ și cu „inima la trecători“ i-au așteptat românii ardeleni cu pâine, sare și… vinars, dar primele succese militare s-au obținut cu mari sacrificii. Armata rusă nu a iniţiat contraofensiva, după cum promisese, în Bucovina. Cum zicea o poezie veche:

„Am trimis să vină rusu’

Şi-a venit numa’ răspunsu’ ”

Românii au dus lupte crunte în zona de „cumpănă a apelor“, pe înălţimi, în condițiile unui frig cumplit și mulţi dintre soldaţi au degerat. La Pietrele Roșii, în comuna Grințieș, într-un batalion din regimentul 56 a fost 80 de morți. După dezastrul de la Turtucaia, Armata de Nord, atacată de trupe austro-ungare şi germane, a fost silită, deşi victorioasă pe front, să se retragă. Coloanele de refugiaţi s-au îndreptat în căruţe spre șes, găzduiţi în condiţii grele. Preotul Romanescu din Grinţieș nota pe un Liturghier: „La 31 octombrie, noaptea, spre 1 noiembrie 1916, am părăsit satul şi ne-am dus la Grumăzeşti pentru că satele Grinţieş şi Poiana au fost teatru de război între noi şi nemţi. Pe 30 noiembrie au venit ruşii şi au stat aici până în primăvara lui 1918 când s-a făcut la ei revoluţia“. Frontiera de război se stabilise între comunele de astăzi Grinţieş şi Tulgheş. S-au făcut pichete, cazemate, tranşee şi urmele sunt vizibile şi astăzi.”

            Slujba de sfințire a crucii a fost oficiată de către preotul paroh Celestin Ignat alături de câțiva enoriași aducând un pios omagiu celor care de ani au trecut în neființă, iar atmosfera creată făcea simțită prezența încărcăturii istorice pe care aceste meleaguri o poartă.

La câțiva pași de Crucea Eroilor, pornind pe o potecă străjuită de falnici brazi, ajungem la stâna din munte pe care familia Peter Cristian și Ionela alături de fiii lor o administrează. Cadrul natural în care ne aflăm este unul de poveste, în zare  Ceahlăul ne zâmbește cu piscurile lui argintii scăldate în razele soarelui, Măgura ne încântă cu brazii seculari, iar de jur împrejur culmile munților ne alină sufletul prin armonia cu care aceștia sunt încondeiați de Mama Natură.

Familia se ocupă de ani buni cu creșterea animalelor, este o pasiune mai mult decât o sursă de venit am putea spune. Anul acesta au un efectiv de 200 de oi, 16 vaci și un taur, dar și 10 câini. Viața în munte nu-i așa cum ne imaginăm, este o viață aspră, cu un program strict, unde fiecare știe exact ce are de făcut, iar produsele pe care aceștia le fac trebuie să menționăm că sunt excelente. Să încurajăm și să susținem fermierii locali cumpărându-le produsele, încă naturale!

În cursul anului trecut un eveniment neplăcut a apărut în această gospodărie, stâna din Pietrele Roșii a ars. Destoinici fiind și cu nădejde în Dumnezeu, au reconstruit stâna, iar în această zi au stabilit să o și sfințească. Preotul paroh Celestin Ignat a oficiat slujba, a sființit locul și animalele apoi a urmat un ospăț pe cinste: ca la stână. Bucatele au fost delicioase: miel în jântuit, balmoș, caș dulce, urdă, alivenci, chec, plăcinte, toate stropite cu vin, palincă, afinată și apă rece de izvor.

Păstoritul este o ocupație ancestrală să nu o lăsăm să moară!

Roxana Gabor Tănase

Articolul La Pietrele Roșii de Sfântul Ilie apare prima dată în Ecoul muntilor.

Se crede că aceștia au reprezentat un deliciu încă de acum 5000 de ani. Regele Sargon I (2350-2295 î. Hr.) se afla într-o zi în palatul său din Akkad înconjurat de curteni. La un moment dat spre el se îndreaptă o procesiune de sclavi toți cu privirile în jos, dar și înalți dregători. În mijlocul lor se afla o tipsie de aur pe care au cerut voie să o așeze la picioarele regelui. Unul dintre dregători a luat cuvântul și a anunțat că pe tipsie era de fapt prânzul regelui. Acesta a privit cu o mare curiozitate spre masă, dar mirosul atât de apetisant l-a convins pe dată ca trebuia să fie vorba de un preparat excelent. Nu a mai stat pe gânduri și a început să mănânce cu poftă. Satisfăcut peste măsură a întrebat cum se numește acest fel de mâncare, iar răspunsul nu a întârziat să apară: Cârnați!

Sumerienii pregăteau amestecul de carne de vită și de porc pe care apoi îl introduceau în intestine de animale, după care urma să fie sărat și afumat pentru o lungă conservare. Babilonienii au preluat imediat rețeta îmbunătățind-o cu fel de fel de ierburi aromate.

În Grecia și în Imperiul Roman această pietanță era servită numai de conducătorii de oști și de patricieni. Se spune că însuși Homer a fost sedus de acest fel de mâncare amintind de ei atunci când Ulisse și ai săi ajunseseră pe insula  Lotofagilor. În secolul al V-lea Î.Hr., poetul grec Epicharmus compune comedia „Cârnatul”!

La concursurile sportive desfășurate în Atena și Roma antică spectatorii nu consumau semințe cu cârnați uscați.

„Sausage” – denumirea englezească a cârnaților – provine din latină și ar însemna „preparat cu multă sare”.

Năzdrăvanul cârnat pare că a sărit peste Dunăre și a ajuns și la noi împreună cu soldații romani. Iar dacii l-au adoptat imediat, aclimatizându-l și îmbunătățindu-l că-l servim cu mare plăcere și-n ziua de azi!

Vă puteți imagina un Crăciun fără… cârnați?

Roxana Gabor-Tănase

Articolul Au și cârnații o poveste a lor… apare prima dată în Ecoul muntilor.

Caracterul inedit al acestei tradiții constă în faptul că angrenează toata comunitatea locala si mai nou, cadre didactice, elevi, părinți și bunici, autorități publice locale, biserica iar locuitorii orașului vor fi mereu doritori de astfel de întâlniri. „Participarea unui număr mare de elevi, profesori și părinți la această activitate susține și menține o legătură foarte strânsă între școală, familie și comunitate. În același timp,  susține și încurajează de fiecare dată astfel de activități care contribuie la dezvoltarea competențelor de comunicare și antreprenoriat”, ne-a povestit doamna profesor Popescu Iulia.

Debutul este mereu marcat de incinta inundată de nerăbdători să guste din preparatele pregătite de gospodinele orașului. Diversitatea produselor prezente la târg colorează atmosfera într-o valență tomnatică, întrucât pe mese am găsit cele mai apetisante aperitive, borcane cu zacuscă, compot, tochitură, sărmăluțe, paella  cu fructe de mare, sticle cu must, sucuri naturale, dulciuri de casă și multe alte delicii de toamnă pregătite cu sârg de acasă. „O alimentație sănătoasă înseamnă echilibru și diversitate. Aceasta asigură nutrienții necesari unei bune funcționări a organismului.” Este recomandarea pe care ne-o face doamna Scurtu Mihaela, profesor de biologie, oferind o deosebită importanță consumului de alimente pregătite și gătite acasă.

Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă caldă de toamnă cu un decor de poveste șia cuprins o prezentare a standurilor cu o diversitate de delicii culinare specifice anotimpului, pregătite de 35 de bicăjence, o paradă a costumelor de toamnă, dansul fetițelor gospodine și un simpatic  monolog al Chiriței, adaptat evenimentului. Minunatul decor a fost realizat cu multă dăruire, pasiune şi pricepere de doamna Lili Albert, un excelent designer nedeclarat, ajutată de doamna profesor Popescu Iulia și completată de doamna Bicăjanu Mariana cu minunatele ei ghivece și bostănei cu flori. În deschiderea evenimentului, preotul, Mihail Popa, a binecuvântat bucatele și pe toți cei prezenți printr-o scurtă rugăciune, a urmat cuvântul autorităţilor, apoi parada costumelor de toamnă pregătită de doamna Popescu Iulia și dansul gospodinelor și monologul Chiritei pregătite și scrise de doamna Antoche Claudia, o iubitoare de copii, mereu înconjurată și iubită de aceȘtia. Această manifestare nu este marcată doar prin varietatea produselor expuse pe standuri sau doar prin numărul mare de participanți, dar și prin frumoasele costume tradiționale românești, purtate de bicăjencele noastre, menționează cu mândrie doamna Budacă Florica.

Dacă debutul acestui proiect a fost unul timid, constatăm cu bucurie că în prezent, tot mai multe instituții și persoane sunt implicate activ la această activitate care îmbină cu succes relaxarea cu educația non-formală. „Trebuie să se facă distincția între nevoi și dorințe. Nimic nu este gratis, totul are un preț. Cred că produsele necesită să fie puse în valoare prin prețul pe care ar fi bine să îl stabilim de anul viitor, iar banii strânși pot fi donați”, ne atenționează un participant la eveniment.

Feedback-ul primit de la întreaga comunitate a fost unul excepțional, mesajele primite pe pagina oficială de Facebook a comunității au fost de ordinul sutelor. „Ne dorim ca pe viitor să mai organizam multe astfel de evenimente la nivelul orașului, astfel încât să se ajungă să promovăm  imaginea orașului, iar întreaga comunitate să se bucure de aceste minunate activități cărora le putem adăuga  și altele, care să ne aducă împreună și să atragă și alți participanți din alte localități”, conchide doamna profesor Apetroei Mihaela.

Iulia POPESCU

Articolul Sărbătoarea de toamnă “Delicii gastronomice” – o tradiție în orașul Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.

Scopul organizării unor astfel de evenimente este multiplu: pe de o parte, posibilitatea de a-și expune produsele (meșteșugărești, agro-alimentare) devine, pentru producătorii locali (și a celor din județ) o oportunitate de a se face cunoscuți, de a atrage clienți, de a schimba ideii de afaceri cu cei din breaslă; pe de altă parte, adunând atâția oameni și produse la un loc, târgul în sine devine un punct de atracție turistică, deschizând – și pentru o comună mică, cum este Farcașa, drumuri către noi surse de venit.

În ideea că poți transforma imaginea unui loc, dacă reușești să schimbi ceva din mentalitatea oamenilor, târgul a fost precedat de o conferință, cu tema „Valorificarea Patrimoniului Imaterial Alimentar Nemțeam în Contextul Dezvoltării Durabile Montane”, în care specialiști în domeniu au prezentat idei valoroase despre dezvoltarea durabilă a zonei montane, evidențiindu-se, mai ales, potențialul turistic al acesteia.

În ziua târgului, așadar, cu mic, cu mare, mai tineri sau mai bătrâni, oamenii zonei le-au lăsat pe toate cele de acasă și au venit să încurajeze prin prezența lor artiștii locului sau pe cei de mai departe, au mâncat balmoș, sărmăluțe și alte bunătăți, s-au bucurat unii de compania celorlalți, au dat valoare ideii de comunitate, au demonstrat că se poate petrece frumos și românește și la Farcașa.

Unul după altul, evenimentele de a doua zi au întregit atmosfera de sărbătoare începută de festival, când – în cadrul unei ședințe de consiliu extraordinare, doi locuitorii ai zonei au primit titluri onorifice pentru contribuțiile morale și materiale la spiritualitatea locului. Om de poveste, părintele Petroniu Tănase, stareț al Schitului Podromu de la Muntele Athos, a fost primul nominalizat, post mortem, Cetățean de onoare al comunei, iar cel de-al doilea, domnul Petrescu Constantin, a primit o Diplomă de excelență, pentru ridicarea unui ansamblu bisericesc (biserică, plus chilie și sală de mese), în  satul Popești, construcție care, pe drept cuvânt, ar putea deveni punct de atracție turistică într-un posibil traseu în zonă.

Duminica și, de altfel, toate evenimentele menționate, s-au încheiat cu deja-cunoscutul Bal al Gospodarilor, petrecere în care portul popular, buna dispoziție și muzica cu tradiție, au dat strălucire deosebită serii, au marcat cu o energie bună, căreia i-a corespuns și o vreme extraordinară de toamnă târzie, acest moment al anului.

Poveștile dau valoare realităților, le încarcă cu sens și semnificație, bucură sufletul omului, dar evenimente ca acestea nu pot fi trăite la adevărata lor valoare decât în mod direct, participând și bucurându-ne unii cu ceilalți!

Ecaterina CARAZĂ

Articolul Festivalul de Gastronomie Montană „GASTROFEST MONTAN IIˮ apare prima dată în Ecoul muntilor.

La Grințieș, în munții Bistriței, păstoritul a fost una dintre îndeletnicirile tradiționale, dar care, la fel ca la nivelul întregii țări, cunoaște un vizibil regres. S-au împuţinat oile, stânile, nu mai sunt ciobani, nu mai sunt crescători de oi prin sate. Cu toate acestea, la Grinţieş se doreşte promovarea acestei milenare îndeletniciri româneşti.

Un „festival al oierilor” a reînviat la Grinţieş din iniţiativa a două asociaţii locale. Vor participa crescători de animale din Neamţ şi Harghita, care îşi vor prezenta exemplarele reprezentative în cadrul unui concurs, vor aduce preparate gastronomice tradiţionale.

Premiile vor fi în ton cu tema festivalului, iar o tombolă va fi mai mult decât binevenită. Parteneri media sunt „Mesagerul de Neamţ” și „Ecoul munţilor”.

Va fi lume multă, cântec, dans, bucate cu gust, animale frumoase de la munte şi multă, multă voie bună. Vă aşteptăm!

Articolul Festivalul Oierilor Grințieș – XI apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cu  mic cu mare, sunt aşteptaţi localnicii, sătenii din comunele învecinate şi adepţii turismului festivalier pentru a lua parte la un program amplu şi bine pregătit.

Prezența Forumului Montan din România contribuie la creșterea vizibilității comunei Farcașa pentru un viitor prolific în ramura turistică, în dezvoltarea și susținerea ei.

Activitățile din cadrul festivalului sunt următoarele:

1. Conferința cu tema: „Valorificarea patrimoniului alimentar nemțean în contextul dezvoltării montane” va avea loc la „Grand Salon Orient” Frumosu, comuna Farcașa, Neamț, între orele 09.30 – 13.00;
2. Expoziția Deliciilor Culinare Montane– începând cu orele 13.00, în Spațiul expozițional agro-silvo-pastoral din satul Frumosu.

Sunt așteptați toți cei care doresc să-și promoveze produsele locale, meșteșugurile sau animalele.

În acest spațiu foarte frumos amenajat se vor degusta produse alimentare montane, atât din zona aceasta, cât și din localitățile învecinate, dar și produse din zona GAL „Ținutul Zimbrului”, din comunele Vânători-Neamț, Agapia, Ghindăoani, Bălțătești sau Crăcăoani. Ulterior, fermierii din zona noastră vor expune cele mai frumoase exemplare dintre animalele proprii: bovine, ovine, caprine, cabaline etc.

Programul în a doua parte a zilei va fi unul deosebit de antrenant, muzica bună, veselia și spiritul de bun gust şi măsură al munteanului vor fi la ele acasă.

Artiști cu mai mare sau mai mic renume vor urca pe scena :

-Viorica Macovei;

-Grigore Gherman;

-Ansamblul „Florile Ceahlăului”;

-Ansamblul „Izvoarele Borcutului”;

-Trupa „Bistr-Art”;

-Ansamblurile „Florile și Codrii Stânișoarei”;

– „Surorile Seserman” din Suceava;

– alți artiști locali.

Gustul și parfumul bucatelor, muzica bună și expoziția de animale, cu siguranță, vor fi pe placul tuturor. Trebuie numai să veniți în această locație deosebită pentru a vă convinge!

Roxana Gabor-Tănase

Articolul Festivalul „Tradiție și gastronomie Montană – Gastrofest II” – sat Frumosu, comuna Farcașa apare prima dată în Ecoul muntilor.