​          Într-o zi binecuvântată de sărbătoare, pe 5 aprilie, chiar în Duminica Floriilor, Hanul cu Povești din orașul Bicaz a devenit gazda primitoare a membrilor Cenaclului „Ecoul Munților”, într-o reuniune ce a împletit armonios poezia, tradiția și cântecul.

​          Deschiderea evenimentului a fost marcată de prezența celor doi fondatori ai cenaclului: Mihai Coșerariu și Daniel Dieaconu. Cei doi au adresat calde cuvinte de bun venit întregii asistențe, subliniind importanța continuității actului cultural în acest spațiu montan. Un gând de aleasă prețuire a fost îndreptat către gazdele evenimentului, familia Anca și Cristi Luca, a căror ospitalitate și implicare au asigurat cadrul perfect pentru buna desfășurare a manifestării.

​          Sub bagheta discretă și elegantă a moderatoarei, prof. Dorina Mucenicu, programul s-a derulat fluid, transformând după-amiaza într-un periplu prin valorile autentice ale comunității.

​          ​Punctul central al activității a fost reprezentat de lansarea a două apariții editoriale de excepție:

​„Cerșind eternitate” – un volum de poezii semnat de Mihai Coșerariu, o lucrare ce explorează profunzimile sufletului uman și setea de cultură și absolut.

​„Tradiții populare și alte repere ale Ținutului Neamțului” – o incursiune în tezaurul folcloric, aparținând rapsodului popular Ghiță Dandu.

​          Prezentarea cărților nu a fost un simplu act teoretic, ci o explozie de creativitate. Rapsodul Ghiță Dandu a ales să-și susțină ideile despre identitatea națională prin vocea tinerei generații. Artista Alice Prundu, alături de Sorana Dascălu și Emilia Georgiana Tănase, precum și artistul Titi Cozma, au oferit momente muzicale care au dat viață paginilor despre tradiții.

​          Pentru volumul lui Mihai Coșerariu, sprijinul editorial a fost asigurat de Viorel Nicolau (Editura „Cetatea Doamnei” Piatra-Neamț), în timp ce latura vizuală a fost reprezentată de caricaturistul Ovidiu Stanciu, autorul graficii care îmbracă versurile în „Cerșind eternitate”.

​          Energia tineretului a vibrat prin membrii Asociației Culturale „Eu cred”. Grupul format din: Elena Ropotoaia, Ștefania Bulache, Cosmin Caia, Ionuț Coșerariu, Matei Mihăilă, Răzvan Tanislav, Casian Borșuc și Andreas Albert.Aceștia au încântat publicul cu un repertoriu folk de excepție, interpretând piese pe versurile lui Mihai Coșerariu, dar și refrene celebre din tezaurul folk național.

​         Emoția cuvântului scris a fost amplificată de recitatorii care, cu sensibilitate, au dat glas versurilor proaspăt lansate. Mariana Călinescu, Gianina Croitoriu-Dumitru, Casian Borșuc și Luca Budeanu au oferit lecturi „din oficiu”, reușind să creeze o punte directă între inima autorului și sufletul ascultătorilor.

​          Reunirea Cenaclului „Ecoul Munților” a demonstrat, încă o dată, că spiritul cultural la poalele Ceahlăului este mai viu ca niciodată. A fost o activitate remarcabilă, un eveniment cultural reușit, care a lăsat în urmă nu doar ecoul aplauzelor, ci și promisiunea că valorile noastre — poezia, muzica și tradiția — sunt pe mâini bune.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul CENACLULUI „ECOUL MUNȚILOR” SUB SEMNUL FLORIILOR apare prima dată în Ecoul muntilor.

Munca de cercetare științifică a fost urmată de o aprofundare prin gradul didactic I intitulată: „Aspecte ale luptei românilor mureșeni, premergătoare Unirii Transilvaniei cu România”. S-a concentrat spre studiul mișcărilor sociale și naționale din județul Mureș. Apoi au urmat studiile de masterat, care s-au concretizat cu lucrarea de disertație intitulată: „Elite politice și proiecte de construcție europeană”. Şi-a desfăşutat activitatea didactică la Liceul cu Program Sportiv „Szász Adalbert” din Târgu – Mureș, astăzi fiind pensionar.

Călin Dimitrie Covrig a fost redactor și colaborator al revistei de cultură „Yeseuri” din Târgu Mureş şi apoi a intrat în colegiului redacțional al revistei de cultură și arte „Meridiane culturale”, tot din oraşul natal,  la Târgu-Mureș, publicând articole cu tematică istorică.

Cartea, care a ajuns recent şi la redacţia noastră, are o bază de documentare riguroasă, cu documente istorice diverse, din marile colecţii de istoria românilor publicate, cu documente inedite din arhive. De asemenea, a cercetat bogata literatură a chestiunii avute în atenţie.

„Mișcări țărănești din Județul Mureș în Revoluția de la 1848” este o carte ce ilustrează o frescă a unei lumi ce se angrena în acţiunile de schimbare promovate de revoluția  din Transilvania într-un context intern dificil, dorindu-se „înlăturarea orânduirii feudale învechite, eliberarea popoarelor, unirea statelor naționale, asigurarea egalității burgheze”.

Începută de intelectualii români conştienţi de originea latină şi de posibila şi necesara apartenenţă la naţiunea română (din punct de vedere cultural, dar, de ce nu şi politic, după cum s-a cerut la Blaj), revoluţia a cuprins şi întreg județul Mureș, cu o intensitate mai mare în localităţile Bogata, Luduș, Reghin, Vidrasău, Chirileu, Sânpaul sau Mădărașul de Câmpie.

Cauzele sunt prezentate pe larg de istoric, insistându-se şi pe specificitatea zonei cercetate, pe componenta demografică eterogenă, dar şi pe faptul că lupta ţărănimii a fost comună, indiferent de etnie. Revoluţia de la 1848 a fost înfrântă în toate regiunile Transilvaniei şi lupta românilor şi-a avut martirii ei.

Am remarcat rigurozitatea discursului istoric al profesorului Călin Covrig, acribia în activitatea sa de cercetare, celeritatea în analiza istorică şi mulţumim pentru acest dar de carte. Şi-i dorim spor în eforturile pe care le desfăşoară sub semnul muzei Clio.

Daniel Dieaconu

Articolul „Mișcări țărănești din județul Mureș în Revoluția Română de la 1848”, o carte a profesorului Călin Dumitru Covrig apare prima dată în Ecoul muntilor.

  Ghiţă Dandu este şi un interpret de muzică populară cunoscut, cu apariţii numeroase la posturi de televiziune, dar, cel mai important, este alături de gospodarii de pe Valea Muntelui sau „De la Piatra-Neamţ la vale” la festivaluri, sărbători tradiţionale sau alte întruniri culturale. Menţionăm prezenţa domniei sale la Festivalul Haiducilor sau Festivalul Oierilor de la Grinţieş, la întâlnirile Cenaclului „Ecoul Munţilor” sau Sărbătoarea Muntelu Ceahlău. „Ceata lui Vasile cel Mare” de la Grinţieş cântă mai multe dintre melodiile culese sau create de domnia sa şi amintim „Bistricioara mea”, „De-aş trăi ca bradu-n munte”, „Cântecul plutaşilor” sau „Mă vorbesc babele-n sat”, cântece de joc şi voie bună ale unui hâtru personaj ca de poveste. A fost alături de noi la numeroase manifestări culturale la Grinţieş, Farcaşa, Tulgheş, Bicaz sau Bicazul Ardelean şi ne-am bucurat împreună cu domnia sa la lansarea celor două cărţi de până acum şi îi vom fi alături şi la lansarea celei de-a treia.

O activitate bogată are şi ca vornicel de nuntă, fiind prezent alături de numeroase perechi la realizarea ritualului vechi, fiind un bun cunoscător al oraţiilor pe care le-a cules de prin sate.

De-a lungul timpului, a înregistrat două albume muzicale care conţin o serie de melodii populare şi de petrecere, culese din localităţile Neamțului. Melodiile au fost orchestrate de catre dirijorii Trifan Leanca, Igor Corjan si Ion Oloieru din Ansamblurile „Ciprian Porumbescu” Suceava şi „Rapsozii Botosanilor”.

Cartea aceasta oferită publicului larg se concentrează pe promovarea etnografiei, folclorului şi turismului cultural nemţean, o sinteză necesară, rezultat al muncii de mulţi ani.

Mulţumim pentru acest dar de carte şi dorim rapsodului Ghiţă Dandu sănate şi putere de muncă, căci sunt atâtea încă de făcut şi ţinutul ăsta al nostru, ţinutul Neamţului o merită cu prisosinţă.

Daniel Dieaconu

Articolul Un rapsod din Ţinutul Neamţului – Ghiţă Dandu. Lansare de carte la „Hanul cu poveşti” din Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.

Volumele la care m-am oprit astăzi mi-au venit ca „mingea la fileu”, doar că mi-am imaginat că am fost pe aleile Cimitirului Bellu și nu fizic. Plimbarea imaginară s-a datorat scriitoarei Cristiana Trică, cea care cu multă muncă și documentare a scris aceste două cărți.

Chiar de la prima pagină cartea m-a cucerit, autoarea răspunzând la întrebarea „Pentru ce Povești din Bellu”. Și argumentele sunt multe… Cele două volume nu sunt o simplă listă de epitafuri, se pleacă de la un nume gravat pe piatră și se caută firul care leagă acea inscripție de un destin: familie, meserie, întâmplări istorice, ziare vechi, arhive. Povestirile alternează între portret intim și mic reportaj istoric; unele sunt concentrate pe un moment decisiv din existența personajului, altele schițează traseul unei familii sau consemnează episoade de epocă. Tonul e adesea blând, empatic, fără senzaționalism: intenția pare a fi recuperarea demnității și a urmelor pe care le lăsăm în lume.

Istoria familiei Bellu (Bello/Bellio), cavoul familiei Cantacuzino realizat de  celebrul Ion Mincu (acesta realizând și cavourile familiilor Ghica și Gheorghieff ), cavoul și istoria  familiei Dalles, al familiei Izvoranu, Poroineanu, Frații Assan, Bragadiru, Cazzavillan, Ciulley, Gheorghieff și Simu. Le-am enumerate pe cele care m-au impresionat în mod deosebit, cele două volume fiind descrise mai multe familii cu poveștile lor de supraviețuire, iubiri, neterminate sau destine frânte de epoci tulburi. Cristiana Trică pornește de la astfel de urme mărunte și croiește portrete care recuperează nu doar biografii, ci și  mutări de regim sau rupturi de familie . În volumele Povesti din Bellu (I–II) cimitirul devine o hartă a memoriei urbane și o colecție de mici istorii care spun despre București mai mult decât multe texte oficiale.

Cu siguranță cei pe care i-am menționat făceau parte din elita Bucureștiului de odinioară. Opulența era vizibilă, dar și generozitatea lor și mai ales bunul gust. Se investea foarte mult în ceea ce se credea durabil și existau și foarte multe acte de caritate. Păcat că în domeniul sănătății medicina încă nu evoluase, familiile aveau foarte mulți copii, dar mureau la vârste fragede, de aceasta sunt așa multe povești de familie tragice. Însă viața culturală era la loc de cinste, tinerii erau încurajați să studieze la școli de elită din Europa, erau acele întâlniri în care se citea poezie și proză scurtă, iar la balurile organizate frecvent muzica era  de cea mai bună calitate. În existența acestor mari familii se construiesc școli, biserici, cămine-internat, mici spitale, muzee (Muzeul Sima, demolat din  ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ), teatre, Teatrul Nottara construit de Ciuley -tatăl pentru fiul său, celebrul regizor Liviu Ciuley-tatăl avea în plan să construiască două teatre, celălalt pentru fiica lui Ana Ciulei  foarte talentată, dar care a  murit în urma unei nașteri, Palatului CFR sau  sediului nou al Băncii Naționale a României, Palatul Cantacuzino devenit Muzeul „George Enescu”, Salla Dalles, Palatul Camerei de Comerț din București, Casa Oamenilor de Știință, Palatul Bragadiru și fabrica de bere, tipografii și ziarul „Universul”, primele mori mecanice.  Unii tineri căsătoriți primeau lemn pentru a-și ridica case, vacă cu lapte, oi, porci și uneori pruncii erau creștinați.

Două citate m-au mișcat profund, cel adresat lui Cazzavilllan, părintele ziarului „Universul”-„El a murit, dar faptele rămân, și cel de-al doilea „Nu numai pentru noi, dar și pentru alții”, aici lăsându-vă pe voi, dragi cititori, să aflați la cine și ce se referă.

Vă invit să descoperiți puțin din acest muzeu în aer liber care se numește Cimitirul Bellu, un muzeu de arhitectură și istorie națională.

Despina GHEORGHIU

Articolul Poveștile de sub pietre – „Povestitri din Bellu” de Cristiana Trică apare prima dată în Ecoul muntilor.

Articolul Comemorare printr-o carte document apare prima dată în Ecoul muntilor.

Autorul ne invită la o nouă lansare de carte la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ, iar cei care- vor însoţi sunt cărturari de seamă: Liviu Apetroaie, scriitor, membru al USR Iaşi, profesorul universitar ieşean Ioan Alexandru Liviu şi Lucian Strochi, membru al USR Bacău.

Titlul este unul incitant şi sperăm că şi romanul: „Capitalistul bolşevic”.

Articolul „Capitalistul bolşevic” – lansare a unui roman de Florin Alistar apare prima dată în Ecoul muntilor.

Sursa: ”Așa a fost să fie… 2019, dialog cu Simona Modreanu”).

Iolanda Lupescu

Articolul Comemorare: Virgil Tănase (16 iulie 1945 Galați – 25 iunie 2025 Paris) apare prima dată în Ecoul muntilor.

Critica doctorului Sax este sumbră și alarmantă, pentru că teoriile moderne de educație au distrus autoritatea și controlul părinților și au creat generații de copii mofturoși, nemulțumiți, nefericiți și incompetenți. Remediile pe care le oferă Leonard Sax se bazează pe studii îndelungate, cercetare și articole omologate, dar nu pierde din vedere nici tradiția și credința în Dumnezeu. Prima parte a cărții prezintă cazuri de pacienți și de părinți în derivă. O mamă povestea că atunci când schimbă scutecul copilului ei de 9 luni, îi pune un episod cu un desen animat, ca să se relaxeze.  Este doar un caz pe care doctorul Sax l-a rezolvat cu anevoie datorită încăpățânării mamei. Copiilor depresivi și agitați le propunea să ia masa împreună cu părinții, într-o atmosferă veselă și prietenoasă. Și a constatat că televizorul urla, iar copiii trimiteau mesaje de pe telefoane. A fost greu de lucrat cu astfel de familii, care nu pricepeau că beneficiile unei mese în familie se diminuează, iar copiii rămân la fel de răzgâiați și de lipsiți de răbdare. El le propunea părinților, firesc, să pună mai întâi accent pe comuniunea din familie și apoi pe activități extrașcolare și pe sport. Exercițiile de gândire ale părinților erau despre ce contează în viață cu adevărat, despre modestie, bucurie și sensul vieții. Iar autorul a constatat că răspunsurile părinților la aceste teste au fost departe de a aduce pacea și liniștea în familii. Leonard Sax este doctor în psihologie, cartea se referă la parentingul american, sau mai degrabă la capcanele parentingului, dar asta nu înseamnă că parentingul românesc nu se confruntă cu problemele despre care am citit.

Bibliografie: Sax, L., Prăbușirea parentingului, București, 2024

Iolanda Lupescu

Articolul RECENZIE DE CARTE: Prăbușirea parentingului de Leonard Sax: Cum le facem rău copiilor tratându-i ca pe adulți apare prima dată în Ecoul muntilor.

Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii , publică 3 cărți cu ajutorul lui  Eliade la  mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză. Este autorul a 54  de cărți, să ne gândim că avea 41 de ani când a murit. Avea un tip de cunoaștere și lecturi numeroase, care sunt greu de stăpânit într-o viață de om. A fost un geniu, fără doar și poate. Nimeni, în America, nu a făcut ce a făcut el și nu a fost la fel de erudit. La Chicago era privit cu rezervă de colegii americani, care-și sfătuiau studenții să nu participe la cursurile lui.  Studenții, însă, l-au apreciat și iubit. Culianu a avut capacitatea de a vedea implicațiile lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor. Era profetic. A profețit lovitura de stat din 1989 din România. Chiar dacă era cetățean  american, a criticat mereu dictatura lui  Ceaușescu, dar și duplicitatea noului regim al lui Iliescu. Primea amenințări cu moartea telefonice sau semnate ”Urmașii lui Avram Iancu”, i s-a spart apartamentul.

”În ziua de 21 mai 1991, Ioan-Petru Culianu a fost  împușcat mortal în ceafă, în plină zi, în toaleta Universității din Chicago. Era ziua de naștere a mamei lui Culianu și anual el trimitea felicitări care ajungeau la timp. În acel an 1991 felicitarea a sosit la timp, dar fără ștampilele celor două țări. Cineva a pus-o în cutia poștală. Din acel moment apar coincidențe și complicități bine dosite. Poliția din Chicago și FBI-ul au eșuat lamentabil în elucidarea cazului de asasinat. Prietenii apropiați au făcut anchete, fără să afle mare lucru .În România jurnalista Ileana Petre a colaborat cu FBI-ul. Ted Anton, jurnalist  și scriitor american a lucrat cu FBI-ul, a învățat românește și a anchetat cazul pentru cartea sa ”Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu”, încât a putut furniza informații și poliției. Supozițiile sunt multe :un caz comandat de șeful SIE ,căpitan KGB din fruntea spionajului românesc, Mihai Caraman, asasinat politic, pentru că deținea documente despre lovitura de stat, răzbunarea legionarilor, asasinat religios, asasinat sexual, încercându-se compromiterea lui . Nimic nu e sigur,  iar americanii nu au închis cazul. Istoricul Marius Oprea spune că  se mizează pe frică și pe uitare și că ” Timpul lucrează pentru ei”. Care ”Ei”? Căpitanul SRI Nicolae Ulieru face referire la  ”Tăcerea celor care puteau să știe ceva”, pentru că Mihai Caraman  s-a sinucis.

Pe 14 iunie 1991, la aproape o lună de la asasinarea profesorului, la o conferință de presă de la Cotroceni, președintele Iliescu a fost întrebat ce părere are despre Ion – Petru Culianu. Răspunsul este năucitor: ”Era un smintit , fiind omul lui Eliade și și-a meritat soarta, ca un destabilizator ce a fost”. Poate nu vom afla adevărul morții lui Culianu, dar rămâne nemuritor  pentru: ”Arta fugii”,  ”Călătorii în lumea de dincolo”, ”Eros și magie în Renaștere ””Jocurile minții”, ”Arborele gnozei”, ”Studii românești” și alte cărți  împărțite în 12 secțiuni de documentare. Asasinarea lui Ioan Petru Culianu a fost un păcat împotriva Spiritului. Premonitoriu sau nu, el chiar a scris ”Păcatul împotriva Spiritului”  (București, 2013).

Sursa: ”Ioan, câte dimineți în numele tău”, film realizat de Irina Szasz, difuzat la TVR 1, în ziua de 21 mai 2025.

   Iolanda Lupescu

Articolul Ioan- Petru Culianu (5 ianuarie 1950, Iași – 21 mai 1991, Chicago) apare prima dată în Ecoul muntilor.

Profesorul Alexandru Podoleanu a fost și un apreciat compozitor. El a format un cvartet vocal  din câțiva mari cântăreți de operă, cu care a lansat în paraclisul Mitropoliei din București, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta, troparul ”Hristos a înviat” în cele trei versiuni. Evenimentul s-a petrecut după Sfânta Liturghie, unde cvartetul a dat și răspunsurile liturgice, concepute de dirijorul Alexandru Podoleanu. Troparul ”Hristos a înviat” a devenit foarte cunoscut și mă îndoiesc că acei care-l cântă știu și cine l-a compus. Compoziția a avut ca punct de plecare cântările psaltice, pe care le-a prelucrat în spirit național. Împreună cu cvartetul, Alexandru Podoleanu a cântat la înmormântarea lui Eminescu ”De-oi adormi curând”, de George I. Mugur, varianta poetică la ”Mai am un singur dor ”.

Alexandru Podoleanu s-a stins din viață în 1907, la București, după ce a mai lăsat bisericii ortodoxe câteva cântări foarte cunoscute: ”Mulți ani trăiască”,  ”Doamne miluiește”, întreit, ”Crucii Tale”, cântările de la cununie, troparul ”În Iordan botezându-Te Tu, Doamne”, axionul ”De Tine se bucură”, colindele ”Bună dimineața la Moș Ajun” și ”Florile dalbe”.

Alexandru Podoleanu s-a afirmat printre primii compozitori români de muzică corală. Corul ”Madrigal” a inclus pe primul disc LP colinde românești din creația sa.

(Cozma, V. – Muzicieni din România-lexicon, 1970, București).

Iolanda Lupescu

Articolul Compozitorul și profesorul Alexandru Podoleanu apare prima dată în Ecoul muntilor.