Potrivit Eurostat, 93,5% dintre conaționali nu cumpără nici măcar o carte pe an, drept urmare avem cele mai puține librării pe cap de locuitor. Cea mai dramatică situație este la sat, unde, în teorie, statul român se preocupă să le ofere oamenilor acces la cărți. În România sunt, tot în teorie, 1877 de biblioteci comunale, iar aceastea sunt protejate printr-o lege care nu permite desființarea lor și care obligă autoritățile locale să asigure fonduri pentru cumpărare de cărți. Într-o țară cu analfabetism funcțional îngrijorător, nu e de mirare că românii sunt pe ultimul loc în Europa la consumul de carte.
De ce nu mai citim?
Mulți vor spune că nu mai avem timp. Ce-i drept, niciodată n-am avut și niciodată nu ne va ajunge. Și dacă am avea, tot am găsi o scuză. Poate pentru că suntem generația Internetului, iar totul este mult mai ușor și rapid (dacă citești statusuri pe Facebook nu se pune). Sau poate pentru că totul pornește de la educație, atât cea de acasă, cât și cea de la școală. Românii nu sunt învățați să investească în educația lor.
Citim orice?
La cealaltă extremă a societății îi întâlnim pe cititori, iar aceștia se împart, de asemenea, în două categorii: cei serioși și cei superficiali.
De multe ori aud adulți spunându-le copiilor/elevilor: „Citiți! Nu contează ce citiți, da’ citiți!”. Nu sunt de acord cu această chestiune, deoarece astfel se nasc niște cititori ambulanți care vor citi, de asemenea, niște autori ambulanți. Da, totul trebuie să fie treptat, inclusiv lectura. Nimeni nu-ți cere să citești Cioran sau Dostoievski, dar mi se pare absurd cum în zilele noastre oricine poate fi autor (și nu unul bun), cum autori iconici sunt îngropați de niște indivizi clișeici.
Cred că ar trebui să fim (mai) atenți la calitatea conținutului unei cărți și să nu citim chiar „orice”; să ne stimuleze mintal și să rămânem cu ceva de folos în urma unei lecturi.
Succesul literaturii motivaționale, în dauna capodoperelor universale, arată cât de alienați am ajuns în lumea în care trăim. Și, cu cât vom citi mai multe cărți motivaționale, cu atât mai puțin vom înțelege viața. Mă rog, așa cum au înțeles-o Tolstoi, Bukowski, Orwell și alții.
De ce să citim?
Sunt destule, dar mă voi referi strict la mine, de ce citesc și cum m-a ajutat.
Scurt istoric: am început să citesc abia în clasa a VII-a, motivată de colega mea de bancă și de doamna dirigintă. Citesc pentru că mă relaxez, pentru că e cea mai bună cale să scapi din realitate. Citesc pentru că vreau să mă dezvolt, să fiu cea mai bună versiune a mea, să învăț despre culturi diferite, să-mi dezvolt vocabularul, imaginația și creativitatea. Citesc pentru că, n-am să te mint, îmi crește stima de sine. Citesc, deoarece cartea va fi mereu mai bună decât filmul. Pentru că cititul nu e un simplu hobby, ci unul incredibil de avantajos.
Deci, tu de ce (nu) citești?
Mădălina BUSUIOC
