.„A scrie despre Ștefan cel Mare nu este un demers foarte ușor, deși, fără îndoială, nu este altă personalitate a istoriei românilor care să fi născut atâtea povești, legende, poezii, studii istorice, piese de teatru, nuvele sau romane…”(Daniel Dieaconu)
În anul 2016, Editura Antet Tipocom/ Dâmbovița scoate la lumină o carte: „Pe urmele lui Ștefan cel Mare”, semnată de către Constantin Bourean, un iubitor de istorie și în special de epoca marelui domnitor moldovean. Acesta este produsul finit în urma mai multor ani de cercetare și profundă meditație. Cartea este prefațată de către profesorul de istorie Dragomir Oprea, urmată de un „Studiu introductiv – Ștefan cel Mare și Ținutul Neamțului” semnat de Daniel Dieaconu în care este prezentat pe scurt întregul demers pe care autorul și-l propune în această carte.
Partea I/ capitol introductiv (602-1457) ne sunt prezentate evenimentele istorice, la care sunt atașate fotografii sugestive ale unor personalități marcante ale respectivei perioade. Marchizul Dragoș, Marchizul Sas, Marchizul Balc, Bogdan I, Lațcu Vodă, Costea Mușat, Voievodul Petru I, Voievodul Roman și Voievodul Ștefan I. Autorul își va plimba cititorul și prin cetățile Moldovei: Cetatea Hotin, Cetatea de pământ Crăciuna, Hmelov, Țețina, Șcheia, Roman, Palanca, Bârlad. Acest prim capitol se va finaliza prin prezentarea Voievozilor.
Următoarea parte va fi despre „consolidarea statului Moldova (1457-1480)”. Cu o mare claritate este prezentată situația internă a țării, începutul domniei lui Ștefan, conflictul cu Radu cel Frumos (1469-1473), demersurile diplomatice ale domnitorului, urmat de descrierea cetăților Moldovei și a elementelor de administrație internă. Subcapitolul „Biserici și Mănăstiri/ ctitoriile lui Ștefan cel Mare” închide această perioadă.
Perioada 1481-1490, ne este prezentată organizarea statală a Moldovei cu cetățile de apărare (Cetatea Neamțului, Cetatea Ciceu din Transilvania) și luptele Moldovei. Scriitorul pune accent și pe ctitoriile domnitorului din acest arc de ani încheind capitolul trei.
Capitolul patru 1491-1495 este intitulat afirmarea statului Moldova. După prezentarea situației interne se va face o incursiune a cetăților( Tighina, cetatea Albă, Chilia Nouă, și Chilia Veche) retrăind momentele importante care rând pe rând au scris istorie. Ctitoriile domnitorului finalizează această parte.
Perioada 1496-1500 aduce la cunoștință elemente de administrație statală, făcându-se referire la căsătoriile domnitorului, la circulația monedei moldovenești. Clasa boierimii cu funcțiile lor este descrisă în mod clar și limpede, apoi ne sunt prezentate luptele lui Ștefan cel Mare și alte cetăți importante (Cetatea de scaun Suceava, Cetatea Smil Ismail și Cetatea Tatarbunar). Capitolul se va finaliza prin prezentarea ctitoriilor. „Apus de soare 1501-1504”, după sugestivul titlu, anunță și finalizarea deosebitei cărți dar și sfârșitul glorios al domnitorului.
„Ştefan cel Mare a impresionat nu numai oamenii din perioada domniei sale, ci și pe cei pe care i-au urmat până în zilele noastre” (Autorul).
Tenacitatea, chibzuința și sacrificiul pe care autorul a pariat suntem de opinie că a atins toate obiectivele la cele mai înalte punctaje oferindu-ne un material foarte limpede formulat, cu o structură complexă recurgând la o inedită periodizare.
Roxana Gabor Tănase
