Prezentăm un fragment dintr-un ghid turistic din 1913, care descrie drumul spre Ceahlău prin pârâul Neagra şi, bineînţeles, şi satele prin care se ajungea până pe munte şi pe care îl considerăm foarte interesant şi îl oferim in extenso: Călăuza turistului în judeţul Neamţ, Tipografia Buciumul Român, Galaţi, 1913, pp. 81-84.
„Din satul Bicazu se pleacă pe şoseaua ce merge pe valea cu acelaşi nume, trecând pe lângă o fabrică de cherestea. În curând, în faţa şoselei se înalţă o stâncă numită Piatra Corbului după numele unei fete ce a sărit de pe această stâncă fugind de năvălirea tătarilor. Paralel cu şoseaua merge şi un drum de fer pentru exploatarea de păduri. Vederile pe această vale sunt admirabile, şoseaua fiind adesea strânsă între munţii stâncoşi ca Piatra Corbului pe dreapta şi Piatra Arsă pe stânga. La locul unde părăiaşul Hămzoaia se varsă în Bicazu, valea se lărgeşte şi cătunul cu acelaşi nume se vede aşezat pe coasta dealului despădurit Runcu la 5 km de Bicaz. De la Hamzoaia drumul continuă pe albia bolovănoasă a Bicazului până la satul Taşca, 2 km de Hamzoaia, în care se află o cantină bine aprovizionată. După ieşirea din acest sat şoseaua dispare şi drumul natural foarte prost continuă pe coasta dealului Dubasa până la cătunul Neagra – 3 km de Taşca şi 10 km de Bicaz.
Drumul de la Bicaz la Neagra este adesea distrus în primăvară de pârâul Bicaz şi atunci acestesate sunt accesibile numai prin poteci peste munţi. În cătunul Neagra se află o cârciumă unde nu se găseşte mai nimic de mâncare. Casa cea mai bună este a preotului Corjăscu, unde turiştii sunt bine primiţi. Chiar prin cătun curge pârâul Neagra pe valea căruia se va face ascensiunea spre Ceahlău. Iată itinerarul ascensiunii prin acest punct: se pleacă la ora cinci dimineaţa din Piatra-Neamţ cu trăsura până la Bicaz, 2 ore jumătate, de unde pe jos sau călare sau cu drumul de fer până la Neagra, unde se dejunează şi la două jumătate se pleacă pe Ceahlău, ajungând după 3-5 ore pe drumul descris mai jos în Poiana Stănilei sub Ceahlău, unde se va dormi la stâna de acolo. A doua zi dimineaţa la 4 ore se pleacă de la stână de acolo. A doua zi dimineaţa la 4 ore se pleacă de la stână şi se urcă pe Ceahlău coborând apoi pe la Durău sau pe altă vale. De la Neagra până la Ceahlău drumul este numai de picior. Călăuza cea mai bună este morarul şi fierarul Ion Micu – 5 lei pe zi.
Poteca urcă pe valea pârâului Neagra, care primeşte pe dreaprta pârâurile Dochiei şi Bântoaoei şi ajunge la Poiana Priporului Negrei Mari, în care se mai văd temeliile unor case care au fost făcute de românii din Transilvania ce au fugit de acolo în timpul revoluţiei de la 1848. Altitudinea poienii este de 621 m. În faţa acestei ape partea dreaptă a râului este muntele lui Bejan şi pârâul lui Bejan, iar pe partea stângă a Negrei se află dealul Curmătura cu vârful Verdele – 1295 m şi Teişul; spre Nord se află munţii Gruia Mare şi Gruietu. Aici se desparte Neagra în două, în cea mare şi cea mică. Poteca continuă cu Neagra Mare la stânga prin pădure şi trece prin poiana de la Pârâul Larg, continuă pe valea Negrei, care se strâmtează foarte tare la locul numit Chei, după care vine poiana Leordei. Din această poiană, poteca intră în pădure urcând Obcina Chiliei pentru a nu mai ieşi din ea decât pe Stănile. Poiana Stănilelor se întinde la Picioarele Turnului lui Budu, stânca cu care începe Ceahlăul. În partea de N-V a Stănilelor se află muntele stâncos Piatra Sură cu vârful Negru. Pe Stănile se află o stână unde turiştii sunt foarte bine primiţi având grijă de a se scula înainte de a se face ziuă şi a se sui pe Turnul Budei pentru a vedea răsăritul soarelui în toată splendoarea sa”.
A selectat Daniel DIEACONU
