Personalitate fascinantă și dezinvoltă, vorbitor a 6 limbi străine, 3 doctorate și o exemplară capacitate de muncă, putând studia câte 18 ore pe zi, acesta a fost Ioan-Petru Culianu, de la al cărei dispariție au trecut 34 de ani. Șef de promoție a Facultății de Litere din București, a nimerit prin repartiție într-un loc îndepărtat și obscur din România, când el spera la un post doctoral de asistent la catedra de limbă italiană. În timpul facultății i s-a propus să colaboreze cu securitatea, dar a refuzat în mai multe rânduri. A fost lăsat în pace datorită intervenției ministrului învățământului de atunci. Culianu nu era nici de dreapta, nici de stânga, criticând dur cele două orientări politice. La 22 de ani a plecat la Perugia, la o școală de vară și de atunci nu s-a mai întors niciodată în România. A fost excomunicat, adică nu a mai existat pentru România. A studiat la Universitatea Catolică Sacro Cuore, susținând licența despre gnosticismul lui Hans Jonas și la Sorbona. În 1976 se stabilește în Olanda , fiind pe rând asistent și profesor la catedra de limba română. Este cea mai prolifică perioadă, în 12 ani a scris 26 de studii, 64 de articole și recenzii, 4 cărți de specialitate despre religii. În 1986 a plecat la Chicago, devenind discipolul lui Mircea Eliade, cu care a purtat corespondență încă din studenția sa românească. La Chicago este visiting professor, apoi profesor titular la Chicago Divinity School.
Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii , publică 3 cărți cu ajutorul lui Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză. Este autorul a 54 de cărți, să ne gândim că avea 41 de ani când a murit. Avea un tip de cunoaștere și lecturi numeroase, care sunt greu de stăpânit într-o viață de om. A fost un geniu, fără doar și poate. Nimeni, în America, nu a făcut ce a făcut el și nu a fost la fel de erudit. La Chicago era privit cu rezervă de colegii americani, care-și sfătuiau studenții să nu participe la cursurile lui. Studenții, însă, l-au apreciat și iubit. Culianu a avut capacitatea de a vedea implicațiile lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor. Era profetic. A profețit lovitura de stat din 1989 din România. Chiar dacă era cetățean american, a criticat mereu dictatura lui Ceaușescu, dar și duplicitatea noului regim al lui Iliescu. Primea amenințări cu moartea telefonice sau semnate ”Urmașii lui Avram Iancu”, i s-a spart apartamentul.
”În ziua de 21 mai 1991, Ioan-Petru Culianu a fost împușcat mortal în ceafă, în plină zi, în toaleta Universității din Chicago. Era ziua de naștere a mamei lui Culianu și anual el trimitea felicitări care ajungeau la timp. În acel an 1991 felicitarea a sosit la timp, dar fără ștampilele celor două țări. Cineva a pus-o în cutia poștală. Din acel moment apar coincidențe și complicități bine dosite. Poliția din Chicago și FBI-ul au eșuat lamentabil în elucidarea cazului de asasinat. Prietenii apropiați au făcut anchete, fără să afle mare lucru .În România jurnalista Ileana Petre a colaborat cu FBI-ul. Ted Anton, jurnalist și scriitor american a lucrat cu FBI-ul, a învățat românește și a anchetat cazul pentru cartea sa ”Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu”, încât a putut furniza informații și poliției. Supozițiile sunt multe :un caz comandat de șeful SIE ,căpitan KGB din fruntea spionajului românesc, Mihai Caraman, asasinat politic, pentru că deținea documente despre lovitura de stat, răzbunarea legionarilor, asasinat religios, asasinat sexual, încercându-se compromiterea lui . Nimic nu e sigur, iar americanii nu au închis cazul. Istoricul Marius Oprea spune că se mizează pe frică și pe uitare și că ” Timpul lucrează pentru ei”. Care ”Ei”? Căpitanul SRI Nicolae Ulieru face referire la ”Tăcerea celor care puteau să știe ceva”, pentru că Mihai Caraman s-a sinucis.
Pe 14 iunie 1991, la aproape o lună de la asasinarea profesorului, la o conferință de presă de la Cotroceni, președintele Iliescu a fost întrebat ce părere are despre Ion – Petru Culianu. Răspunsul este năucitor: ”Era un smintit , fiind omul lui Eliade și și-a meritat soarta, ca un destabilizator ce a fost”. Poate nu vom afla adevărul morții lui Culianu, dar rămâne nemuritor pentru: ”Arta fugii”, ”Călătorii în lumea de dincolo”, ”Eros și magie în Renaștere ””Jocurile minții”, ”Arborele gnozei”, ”Studii românești” și alte cărți împărțite în 12 secțiuni de documentare. Asasinarea lui Ioan Petru Culianu a fost un păcat împotriva Spiritului. Premonitoriu sau nu, el chiar a scris ”Păcatul împotriva Spiritului” (București, 2013).
Sursa: ”Ioan, câte dimineți în numele tău”, film realizat de Irina Szasz, difuzat la TVR 1, în ziua de 21 mai 2025.
