La granița anilor 2006 și 2007, editura pietreană Nona oferea în dar cititorilor din Neamț lucrarea monografică semnată de prof. Maria Dinulescu: „Grințieș – Așezare montană pe valea Bistricioarei”.
Operă a unui profesor de istorie, cartea este gândită și scrisă pe fundamente științifice, fiind luate în calcul (și în serios) toate aspectele unei monografii: date geografice, ale cadrului natural; cadrul istoric; date despre populaţia locului; economia; instituţiile care se găsesc în localitățile comunei; viaţa socială şi asociativă; habitatul; etnografia și folclorul zonei; cultura și învățământul; monumente (ale naturii, arhitectonice și de istorie); elemente legate de oportunitățile turistice. Evident, nu sunt uitate personalităţile care au marcat istoria comunei Grințieș.
Partea a doua este destinată anexelor. Cititorului îi sunt oferite, cu generozitate, fotocopii ale unei părți a documentelor studiate și o serie întreagă de hărți și tabele cu date statistice.
Autoarea acestei lucrări monografice este o fiică a locurilor, Maria Spătaru, căsătorită Dinulescu. A absolvit Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca, făcând parte chiar din prima promoție. A urmat, apoi, cursurile Facultății de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, absolvind în anul 1963.
A predat o scurtă perioadă în zona natală, devenind astfel colegă cu foștii ei profesori. S-a stabilit, după căsătorie, la Ploiești, acolo unde și-a construit o carieră didactică prodigioasă, care s-a întins pe parcursul a trei decenii și jumătate.
După pensionare, a revenit pe plaiurile natale, lăsând posterității, printre altele, și cartea la care am făcut referire.
În Cuvântul înainte, Maria Dinulescu mărturisește că „în elaborarea acestei lucări, am fost condusă de ideea că istoria localității trebuie integrată în contextul general al istoriei românilor. (…) Studierea operelor de sinteză ale istoriografiei românești, a lucrărilor de specialitate, a colecțiilor de documente și a hărților străine din veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea, precum și a concluziilor cercetărilor arheologice, m-au condus către convingerea că valea Bistricioarei a fost locuită încă din preistorie, iar concentrarea demografică foarte redusă până în secolul al XVIII-lea a fost determinată de natura montană mai aspră, cu pădurile ei nesfârșite greu accesibile, unde omul a creat așezări sezoniere legate de păstorit, transformate, în timp, în satele de astăzi.”
Valentin ANDREI
