Virgil Tănase a fost scriitor, dramaturg, traducător, biograf, regizor de teatru, jurnalist. Cât a trăit în România a fost un nume semnificativ în mișcarea onirismului din 1960, mișcare de avangardă cu puternice influențe suprarealiste. Deși era stabilit în Franța din 1978, prin activitatea sa artistică a fost considerat ca aparținând și mișcării optzeciste. Student la Filologie, la Universitatea din București, a fost exmatriculat pentru că l-a menționat pe Emil Cioran la o conferință a studenților și a fost obligat să lucreze ”în câmpul muncii” ca betonist la Combinatul Siderurgic Galați. I s-a promis că dacă va deveni delatorul profesorului și scriitorului Petrișor Marcel, va fi reprimit la facultate. Virgil Tănase a fost de acord cu rolul de supraveghetor, dar nu și-a respectat angajamentul, de aceea a și fost exclus din sistemul informativ. La finalul studiilor filologice s-a înscris la IATC, secția regie. La terminarea studiilor a primit repartiție la teatrul din Reșița. În 1975 a trimis clandestin Editurii ”Flammarion” din Paris romanul ”Portret de bărbat cosind în peisaj marin”. După publicarea romanului a fost invitat la ”Flammarion”, dar era greu în acea perioadă să iasă din țară. Pentru Securitate a fost cel mai bun prilej de a scăpa de un artist incomod, astfel că în 1975 i s-a permis să plece la Paris, cu un pașaport pe care nu l-a solicitat și s-a înscris la doctorat în sociologia și semiologia artei, profesorul său îndrumător fiind celebrul Roland Barthes. Începutul a fost greu, a lucrat ca portar, apoi ca lector la ”Flammarion”. La Paris a fost liber să se exprime, devenind repede un cunoscut ziarist, traducător, romancier și regizor de teatru. A tradus autori români, a sprijinit imigranți și în urma pamfletului ”Majestatea sa Ceaușescu I, rege comunist”, a trecut printr-o încercare de asasinat pusă la cale de Securitate, alături de alt dizident, scriitorul Paul Goma. Tot ce a scris în franceză, a tradus și în românește: ”Zoia”, ”Evenția Mihăescu”, ”Apocalipsa unui adolescent de familie”, ”Au înflorit iar vișinii și merii”, ”Balul de pe goeleta piratului orb”. A fost un adevărat reper al culturii române în Franța. Din 1999 a predat Istoria civilizațiilor la Institutul Internațional de Imagine și Sunet din Paris. În două mandate, a fost și directorul Centrului Cultural Român din Paris. Unele dintre numeroasele sale piese de teatru au fost jucate și pe scenele din România: ”Veneția, mereu” la Teatrul Mundi din București, ”Salve, Regina!” la Nottara, ”De Crăciun, după revoluție” la Teatrul Național, ”Fiarele” la Teatrul ”Fanny Tardini” Galați. În 1997 volumul ”Teatru” a primit Premiul Academiei Române. Plecarea sa, nu de puțin timp, din această lume zbuciumată, m-a dus cu gândul tare departe, pe când Virgil Tănase era redactor al secțiunii de tineret al postului de radio ”România liberă” și pe care îl ascultam cu imensă bucurie și printre bruiajele ”de rigoare”. A fost o personalitate dublu identitară, căreia literatura română ar trebui să-i dea mai multă importanță.
Sursa: ”Așa a fost să fie… 2019, dialog cu Simona Modreanu”).
Iolanda Lupescu
