Îmi amintesc cum după anul 1990 a fost o explozie pe piața jurnalistică din România. Cumpăram orice ziar îmi cădea în mână, citeam orice, mă minunam de orice citeam. Era o compensare, pentru că ani de zile am fost intoxicați cu știri despre cincinalul în patru ani și jumătate, desfășurări de congrese, cuvântări ale președintelui megaloman, reportaje lăudăroase și mincinoase. Am citit până în momentul de față ziare și reviste, care apar sub semnătura unor profesioniști, dar le-am evitat și pe cele care nu meritau să-mi pierd timpul. Odată ce a început să funcționeze selecția, am rămas fidelă unor tipărituri pe care abia aștept să le cumpăr și să le răsfoiesc. Precizez, am nevoie de formatul fizic al ziarului, să simt foșnetul hârtiei, să miroase a cerneală, să fie lectura ca o desfătare. Am auzit la știrile Pro TV că primarul sectorului 3 vrea să desființeze chioșcurile de ziare, că strică imaginea (!). Adică oamenii acelui sector nu trebuie să mai cumpere ziare, să renunțe la pasiunea cititului, ca să nu-l supere pe primar. Cine vrea să citească știrile, să le caute on line. Ce-i cu acest moft, să mai fii pasionat de citit, când tehnologia rezolvă toate dorințele omului, când AI te lămurește, doar după o simplă întrebare. Pe cât este de avansată tehnologia, pe atât este dezinformarea de mare. În urma unui sondaj făcut cu 23 de liceeni de 17 ani de la Borca despre știrile false, am rămas uimită să constat cât de ușor de păcălit sunt, cum nu știu unde să caute adevărul, cum nu știu că știriștii falși pot fi pedepsiți, cum nu știu cui să se adreseze în cazul că au descoperit o știre neconvingătoare. Pe rețelele de socializare nu contează foarte mult limbajul , acolo poți să și înjuri , poți să și ponegrești , acolo imaginea spune mai mult decât o mie de cuvinte. Doar că în presa scrisă limbajul este elevat, argumentele și documentarea nu au cum să lipsească. Și mai este acel stil plăcut al jurnaliștilor profesioniști , subiectele alese cu grijă, interesante și diferite .
Un ziar tipărit este scris într-o limbă română corectă, care te îmbie, citind, să încerci să faci la fel. Cuvântul scris, rămâne, dovadă fiind articolele lui Eminescu de la ziarul ”Timpul”, atât de actuale și astăzi. Presa scrisă din România a mai primit o lovitură, prin mărirea TVA-ului la tipărituri. Este presa scrisă amenințată prin luarea acestei decizii? Oare suntem singura țară din lume amenințată cu dispariția presei tipărite? Nu că s-ar citi pe brânci în România , dar cei care o fac, încă mai cred că nu suntem un popor la coada culturii din Europa. Măcar acea brumă de cititori mai au rațiune și fac un efort intelectual. Aud că în lume se publică ziare, se cumpără se citesc. La noi, presei scrise i s-a pus gând rău. Eu am nevoie de ziare! Cine subscrie?
