Biserica Ortodoxă Română o cinstește în fiecare an, la data de 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei sfinte moaște se află la Iași din anul 1641. De-a lungul celor peste patru secole, aceasta a fost considerată un sprijin de nădejde pentru poporul român, mai ales în vremuri de cumpănă, fiind cunoscută drept „grabnică ajutătoare” și „mult folositoare” pentru toți cei care i se roagă cu credință. Ea este evocată în evlavia populară ca „mijlocitoare către Hristos pentru toți creștinii” și „izvor de ajutor” pentru cei în suferință.
Originară din Epivat, localitate aflată pe țărmul Mării Marmara, în proximitatea fostei capitale bizantine, Constantinopol, Sfânta Parascheva a deprins din copilărie valorile credinței creștine, îmbrățișând viața duhovnicească și înțelegând importanța milosteniei, iubirii față de aproapele și faptei bune.
La doar 10 ani, în timpul unei slujbe, a auzit versetul evanghelic: „Vinde-ți averile și dă-le săracilor, apoi urmează-Mi” (Matei XIX, 21). Aceste cuvinte i-au marcat destinul și au determinat-o să urmeze calea ascezei și a dăruirii de sine. A trăit în sărăcie voluntară, oferind tot ce avea celor nevoiași. După vârsta de 20 de ani, a plecat din casa părintească într-un pelerinaj îndelungat spre Țara Sfântă, trecând prin Constantinopol și închinându-se la moaștele sfinților din cetate. S-a oprit o vreme în Calcedon, apoi la Heracleea Pontului, într-un așezământ monahal dedicat Maicii Domnului. După cinci ani de căutare spirituală, a ajuns la Ierusalim, unde a decis să rămână. A vizitat Locurile Sfinte și s-a retras în pustiul Iordanului, într-o mănăstire de maici, ducând o viață aspră de nevoință, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul sau Cuvioasei Maria Egipteanca.
La 25 de ani, în urma unei viziuni divine, a fost îndemnată de un înger de lumină să se întoarcă în locurile natale. S-a reîntors la Constantinopol, s-a rugat în biserica Sfânta Sofia și la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vlaherne, după care, potrivit unor izvoare, s-a întors în Epivat, unde a organizat o comunitate de femei care îngrijeau bolnavii și săracii. Alte surse susțin că s-a stabilit în Kallicrateia, unde a trăit în anonimat până la sfârșitul vieții.
La vârsta de 27 de ani, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. Trupul ei a fost îngropat aproape de malul mării, însă mai târziu, în urma unor descoperiri miraculoase, moaștele sale au fost aflate neputrezite și răspândind bună mireasmă. În urma unor viziuni avute de oameni evlavioși – un călugăr, un credincios pe nume Gheorghe și o femeie pe nume Eftimia – sfintele moaște au fost mutate în biserica Sfinților Apostoli din Kallicrateia, unde au rămas aproximativ 200 de ani, atrăgând numeroși pelerini, după ce au început să se săvârșească minuni.
Din Kallicrateia, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici au fost duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, de unde s-au întors la Constantinopol pentru alţi 120 de ani. În 1641, Cuvioasa a pornit spre Moldova, într-o lungă călătorie, după ce domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaşte în dar de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Racla cu moaştele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, fiind însoţită, aşa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliţi greci. De la Galaţi a fost adusă la Iaşi într-un car cu boi, înconjurată de mulţimi de clerici şi credincioşi. În capitala Moldovei Sfânta a fost întâmpinată cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi. Astfel, la 13 iunie 1641 Cuvioasa a fost aşezată în Biserica ,,Sfinţii Trei Ierarhi”, unde moldovenii au cinstit-o până în 1889, când a fost mutată în Catedrala mitropolitană, acolo unde se odihneşte şi astăzi.
Preot Gheorghiţă Anisiea
