„Sunt Lucian Amariei. M-am născut și am crescut în comuna Borca, Neamț, acolo unde munții îți țin loc și de pază și de inspirație. Am absolvit Liceul de Arte ”Victor Brauner” din Piatra Neamț, unde am studiat acordeonul, iar în prezent sunt proaspăt absolvent și licențiat în Interpretare muzicală-acordeon clasic al Universității Naționale de Arte ”George Enescu” din Iași. Cânt de la 11 ani, am obținut premii la concursuri naționale și internaționale, iar de 7 ani susțin evenimente și concerte live. Muzica e pentru mine mod de viață, dar și meserie. Visez să ajung parte dintr-o orchestră și să-mi deschid o școală de muzică. Cu alte cuvinte, ce am primit, aș vrea să pot da mai departe”.
Făcând slalom printre examene și partea practică a licenței (Lucian a cântat o polifonie, adică J.S. Bach, un concert pentru acordeon și orchestră, înlocuită de pian de data asta, pentru că e mult mai accesibil decât o întreagă orchestră, o piesă de tip divertisment care e de fapt o temă de variațiuni și în încheiere o suită de melodii populare de Vasile Pandelescu), Lucian mi-a răspuns și la întrebări. Este unul dintre intervievații cu care mi-ar plăcea să stau mult de vorbă și nu se știe dacă nu o voi mai face în viitor (n.m. ) Iată dialogul nostru:
1.Într-o vacanță de vară ai venit la Clubul de vacanță de la Biblioteca ”Aurel Dumitrașcu ” Borca și ai susținut un recital de acordeon. Aveai un acordeon cât tine de mare (mi-ai spus că are 20 kg). Absolvisei primul an de ” Victor Brauner”. Nu ai fost vulnerabil, speriat, departe de părinți?
-Când am venit la Clubul de vacanță din Borca, aveam în spate un an de liceu, dar și un acordeon care părea mai mare decât mine (și uneori chiar era). Nu m-am simțit speriat, doar foarte concentrat să nu-mi cadă instrumentul de pe umăr în timp ce cânt.
2 . Întâlnirea definitorie la ”Victor Brauner” a fost cu un profesor despre care te rog să povestești.
-Întâlnirea definitorie a fost cu profesorul meu de specialitate, domnul Isidor Rusu, care m-a abordat direct când m-a văzut că eram trist că nu puteam opta pentru pian. M-a chemat în sala lui de instrument și acolo a început totul, de la zero. El m-a învățat cum să respir în muzică, cum să nu trișez în studiu și cum să nu dau vina pe acordeon când greșesc. A avut răbdare, umor și severitate exact cât trebuia- cumva m-a crescut artistic.
3.Ai avut o evoluție rapidă. Pasiunea pentru acordeon a venit natural, sau ai fost constrâns, forțat să cânți? Câte ore de studiu zilnic ai avut ?
-Pasiunea a venit natural, dar cu ajutor din partea tatălui meu (solist vocal și clăpar, n.n.). Nu m-a forțat nimeni, dar adevărul e că dacă aș fi vrut să cânt la tobe, probabil aș fi fost mutat în alt sat😊. Acordeonul m-a ales și-am zis: ”Bine, hai să vedem ce iese!”, cu toate că am mers la Liceul de Arte cu dorința de a studia pian. Am studiat între 2 și 5 ore pe zi.
4.Ai știut de la începutul liceului că vei urma Conservatorul ?
-Da, am știut încă din liceu că voi merge la Conservator. N-am avut plan B. Poate și pentru că habar n-aveam ce altceva aș putea face. Mă vedeam făcând muzică și atât . Totul era clar : muzică sau nimic.
5.Ai cântat în corul bisericii, te-am văzut spectator la spectacolul de operă ”Lucia de Lammermour” de Donizetti , ai dat și lecții de pian. Pasiunile tale muzicale nu se opresc doar la acordeon. Ești un muzician complet. Ce genuri muzicale abordezi ?
-Încerc să nu mă limitez – sunt prea curios ca să cânt un singur stil. Da, acordeonul e prima dragoste , dar am flirtat și cu alte genuri. Am cântat în corul bisericii, am fost la spectacole de operă, am predat pian și m-am îndrăgostit de jazz. Cânt muzică lăutărească, clasică, muzică de petrecere și chiar adaptări moderne.
- Ți-ar fi plăcut să fii artist liric ?
-Da, mi-ar fi plăcut s fiu și artist liric. Încă mai fredonez piese când sunt singur, dar apoi îmi dau seama că mai bine rămân la acordeon, acolo unde nu există ”fals”.
7.Dacă tot suntem în această zonă, de ce crezi că e nevoie de muzică clasică ?
– Muzica clasică este necesară ca o apă bună: nu toți o preferă, dar fără ea ne-am ofili. Curăță zgomotul din minte și ne pune în legătură cu o lume unde emoția are logică. Mai ales într-o zonă ca a noastră, e balsam pentru suflet. Consider că rafinează simțurile.
- Cum ai convinge niște tineri care nu au fost niciodată la un spectacol de operă să încerce această experiență?
-Le-aș spune simplu: nu trebuie ă înțelegi tot, ca să simți ceva. Închide ochii la un spectacol de operă și lasă-te purtat. Nu e cu glume sau Tik Tok, dar s-ar putea să-ți atingă o coardă pe care nu știai că o ai.
9.Te-am văzut colaborând și cu un taraf de muzică lăutărească. O formație de tineri frumoși, eleganți, cu un aer interbelic. Lăutarii români au scris istorie cu acest gen muzical. Aveți un public educat ?
– Colaborez cu un taraf de muzică lăutărească, cu o prietenă de-a mea foarte bună, Mariana Stoica și alți prieteni din Conservator, o trupă faină, tânără , cu respect pentru tradiție și haine cu stil. Avem un public divers, dar surprinzător de educat- poate pentru că aducem lăutărească veche, autentică, nu doar ”bam, bam” pe repede înainte. Tocmai ce am lansat primul nostru colaj în această formulă, așa că vă aștept acolo cu like, share și subscribe, neapărat pe canalul Marianei Stoica.
10 .Mai există muzică bună azi ? Am văzut mulți muzicieni care se ocupă mai mult de imagine, decât de conținut.
-Mai există muzică bună, dar trebuie căutată foarte bine. Desigur, e foarte greu de dat un răspuns pentru că fiecare percepe altfel ”muzica bună”, gusturile nu se discută. O muzică e ce trebuie atunci când o asculți și uiți să respiri și uiți de tot, sau când îți face plăcere pur și simplu că o asculți.
- Ai să ne povestești o întâmplare amuzantă dintr-un concert ?
-La un spectacol am uitat să pornesc transmițătorul de la acordeon. Am intrat pe scenă cu atitudinea unui star, dar cu microfonul mut. A trebuit să scot o glumă rapid: ”Azi vă cânt în gând!” Publicul a râs, eu ”m-am scos”. De atunci verific tot de două ori.
- Ai avut un concert de neuitat ?
-Un concert de neuitat a fost unul mic, în sala de festivități a liceului, primul meu concert.
- Ai fost crescut cu un anumit tip de libertate. Ce le datorezi părinților ?
-Le datorez părinților libertatea de a greși și de a-mi alege drumul. N-au fost niciodată genul ”fă cum zic eu!”, ci mai degrabă ”încearcă, dar fă-o bine !”
14.Iubirea este importantă pentru un artist ?
– Iubirea e totul pentru un artist. Fără ea, muzica sună gol. Când iubești-o persoană, un vis, o stare-totul capătă profunzime. Prin iubire poți transmite profund și rapid emoțiile către publicul tău.
- Te simți iubit de Dumnezeu ?
– Da, mă simt iubit de Dumnezeu. Mi-a dat chemarea asta și oameni buni care să mă țină pe drum. Și când nu mai știu încotro să privesc, mă gândesc că nu am ajuns aici întâmplător. Cineva sus are un plan, pe care îl respect.
Mi-ar plăcea să te avem invitat la Liceul Borca, să le povestești tinerilor cum într-o Românie plină de haos, ți-ai asumat curajul de a-ți urma pasiunea. Până atunci, să auzim numai de bine ”! Mulțumesc că ai stat de vorbă cu mine !
Iolanda Lupescu
