Subiectul ales este unul cu… gust. Şi protagonista este una pe măsură. A fost una dintre cele mai bune eleve din perioada mea didactică de început, cu rezultate excelente la istorie, chiar şi la judeţenele de profil. Nu îi place să vorbească prea mult despre ea, considerându-se dintotdeauna o rebelă, ce nu a vrut să se încadreze în tiparele societății.
Are un astfel de Motto: „De lucru să am toată viața și viață până l-oi termina”, inspirat de actrița Carmen Tănase şi consideră că se potriveşte perfect cu acest dicton.
Am urmărit-o în media locală şi am fost curioşi să aflăm ce e cu „confesiunile dulci”, ce e cu „cutiuţele”. Am dorit să aflăm care i-au fost începuturile în această branşă. Spicuim din cele aflate de la domnia sa: „Nu știam că îmi doresc să fac prăjituri până în ziua în care am cumpărat o prăjitură dintr-o cofetărie artizanală din Italia. Cofetarul acela mi-a vândut emoții, dacă mă pot exprima așa, atunci am știut că indiferent ce aleg să fac, musai trebuie să aduc niște bucurie în viaţa oamenilor, chiar și pentru minutele în care mănâncă o prăjitură. Ideea de Confesiuni dulci a rămas undeva într-un sertar până când m-am întors acasă și am zis: De ce nu?. Am făcut un timp prăjituri, apoi a urmat o pauză de vreo patru ani, doar că ideea aia din sertar mă tot sâcâia, așa că am hotărât să reîncep”.
Când i-am cerut sprijinul pentru a putea surprinde activitatea sa, am primit următorul răspuns pe care îl considerăm definitoriu pentru micul nostru portret: „Ar fi tare frumos, pentru că îmi place tare mult ce fac și cumva (la nivel micro, evident) eu îmi doresc prin ceea ce fac să ne susținem între noi (adică în proporție de 90% materia primă să vină de pe plan local, iar ce nu se poate de pe plan local, măcar să fie produs și ambalat în România). În cutiile mele oamenii nu vor găsi doar prăjituri, ei vor găsi multă dedicare, căci îmi place ceea ce fac. Încerc sa cumpăr materia primă de la ai noștri, de pe plan local, pentru că știu că dacă fiecare am face asta, ar fi de mare ajutor pentru toți. Şi poate că ne-ar fi mai bine”.
Poate deveni pasiunea sa afacere? Cu siguranţă. Cu talent, dăruire şi tenacitate. Poate fi un viitor cu împrăştiere a multor „confesiuni dulci”.
„Viitorul antreprenorului? Mie îmi place cu prezentul, ieri a fost deja și mâine… poate să nu fie. Eu consider ca viitorul antreprenorului depinde de acțiunile pe care le facem astăzi și acum. Cel mai mult îmi doresc să îmi deschid ușile laboratorului la 4 dimineața și la 7,8 9 să vă dau la fiecare bună dimineața. Iar mai apoi aş vrea sa adun o mână de copii să îi învăț tot ce știu eu legat de prăjituri, pentru că știu că e important să investim în copii și mi-ar plăcea să vă văd zilnic pe toți la un loc. Bine, asta e o idee din alt sertar…”. Sunt cele spuse pentru noi de Andreea Apopei din Grinţieş, un tânăr cu o idee şi o afacere de succes şi noi, cei care i-am fost alături mai mult sau mai puţin în evoluţia ei, suntem mândri. Mult spor, Andreea, în scoaterea din întunecimea sertarelor a tuturor ideilor tale şi punerea lor în practică, aducând astfel, după dorinţa ta, bucurie în juru-ţi!
Daniel Dieaconu
