Personalitatea lunii este un profesor. Un profesor în adevăratul sens al cuvântului, care a avut un impact deosebit asupra multor generaţii de liceeni.
Profesorul George Lazăr, specializarea Filosofie-Istorie, face parte din colectivul Liceului „Carol I” Bicaz începând din anul 1996, deci, anul acesta are o vechime de 28 ani numai în liceul nostru.
A parcurs câteva etape în viață absolut distincte ca ocupație, dar definitorii pentru personalitatea sa. S-a născut în București, în zona Calea Moșilor, pe intrarea Episcopul Radu (pe strada cu același nume a locuit celebrul „Pistruiatul”) și la 5 ani a poposit la o nouă adresă, împreună cu părinții, bunicii si fratele său, în strada Vatra Luminoasă, la un bloc cu trei etaje, într-un apartament cu trei camere, la parter. A avut parte de o copilărie fericită cu părinți grijulii și iubitori, dar nu exagerați, cu mulți prieteni de vârstă apropiată, pasionați de sport, în special de fotbal. Blocul este situat la 5 minute de actuala Arenă Națională, numită la vremea aceea Stadionul „23 August” care avea 70.000 de locuri pe terenul mare, și alte 9 terenuri de fotbal în incinta stadionului, folosite pentru antrenamentele-meciurile echipelor de copii și juniori sau ale seniorilor până la nivelul Diviziei C și chiar B. În plus copiii din cartier jucau fotbal nu numai în celebrul stadion dar și în curtea Școlii nr. 49, o școală de elită, și în incinta Plantației de duzi din Vatra Luminoasă, donată de Regina Maria unei școli speciale situate chiar vis-a-vis de bloc. Fotbalul a fost o boală plăcută pentru majoritatea copiilor din cartier, din zona Iancului-Pantelimon sau cartierul Balta Albă (Titan). Zi de zi, pe ploaie sau zăpadă, pe căldură sau vreme plăcută, uneori seara pe la ora 22 la capătul troleibuzelor 86 și 89, la lumina stâlpilor situați la intrarea în stadion se juca fotbal. Prin acest fotbal practicat continuu s-au ridicat fotbaliști de națională sau jucători cunoscuți în Divizia A. S-au creat centre de copii și juniori, Steaua II, Școala Sportivă de Elevi nr. 2 și mai târziu, Liceul de Fotbal și Luceafărul (unde a jucat și Hagi) cu antrenori foști jucători de națională, care au lucrat din plăcere, nu neapărat pentru bani. Domnul profesor Lazăr a fost legitimat de la 8 ani, a jucat și a cunoscut fotbaliști de marcă: Mircea Sandu (fost șef al F.R.F), Munteanu II, Marcel Răducanu (plecat la Borussia Dortmund în Germania), Marica, Sameș, Ion Ion, Micloș, Alexandru Dan, Ștefan Popa etc. Greu de spus astăzi că domnul profesor este un pasionat al fotbalului și a avut în spate o asemenea copilărie.
Atașamentul pentru fotbal s-a menținut și în adolescență ca jucător în echipa de juniori republicani la Școala Sportivă de Elevi nr. 2, București (ȘSE 2) și apoi component al echipei de divizia C a Întreprinderii Optice Române (I.O.R. București). Este a doua etapă majoră în evoluția domnului profesor, când a lucrat în cadrul I.O.R. câțiva ani, în calitate de optician, domeniul producției de lentile, prisme optice și lame plan paralele. I.O.R. a fost singura întreprindere din țară cu acest profil, cu produse pentru componentele aparaturii militare, medicină, microscoape pentru cercetare și educație, lunete, ochelari, binocluri etc. Personalul era extrem de bine pregătit, exista un centru de cercetare în domeniul opticii și al mecanicii fine, o colaborare deosebită între inginerii proiectanți și muncitorii specialiști în optică, relații economice cu Germania Democrată, mult mai avansată tehnic și de unde se importa celebra sticlă optică de Yena cu o calitate deosebită. Deși astăzi lentilele de ochelari cele mai simple sunt din plastic și costă mult, pe vremea aceea lentilele pentru ochelari se confecționau din sticlă optică și erau la coada produselor pretențioase și cu precizie deosebită. Meseria de optician este deosebită iar pentru unele piese optice precizia formei suprafețelor sferice sau plane se măsoară cu alte piese optice numite calibre, prin contact optic (suprapunere perfectă între două piese optice), iar calitatea suprafețelor, fără înțepături sau rizuri se verifică cu lupe care măresc de 6 ori și uneori de 10 ori. Sunt prisme optice la care precizia unghiului are toleranță de 2 secunde, se lucrează manual iar unghiul se măsoară cu o lunetă specială. O meserie foarte laborioasă, necesită răbdare, curățenie și ingeniozitate, o adevărată brățară de aur! Erau piese care valorau individual mai mult decât o Dacie 1300 (70.000 lei înainte de 1989). A fost o parte din viață la fel de plăcută ca și copilăria, cu prieteni și colegi foarte apropiați și inteligenți. În plus se lucra în acord global și veniturile erau bune, condiționate de calitatea muncii.
„Ulterior, pe lângă fotbal, în școală am fost influențat de profesori buni, înțelegeam materia și când înțelegi îți place. Am început să citesc mult, m-am atașat de științele sociale, de personalitatea filosofilor, și mi-am dorit să cunosc oameni valoroși din Universitate. Am reușit să intru la zi în Facultatea de Filosofie, Universitatea București, cu dublă specializare Filosofie- Istorie. Într-adevăr am întâlnit profesori universitari de excepție, unii fiind cei mai buni din țară, având competențe deosebite, pe care i-m apreciat, capabili să conducă foarte bine România, în calitate de președinte. Un exemplu este Mircea Flonta specialist în teoria cunoașterii, cu o putere de convingere și argumentare extraordinară, un om care nu poate fi uitat din galeria marilor creatori și profesori. Mircea Dumitru, fost ministru al educației este un produs al profesorului Flonta”.
După absolvirea facultății domnul profesor Lazăr a avut repartiție guvernamentală la Giurgiu, la Liceul „Tudor Vianu”, liceu teoretic, considerat al doilea după prestigiosul liceu „Ion Maiorescu”, unde a învățat cunoscutul cronicar sportiv Ovidiu Ioanițoaia. A pregătit elevi pentru olimpiadele naționale, având rezultate deosebite la fazele județene. I-a avut colegi la alte școli din Giurgiu pe Dana Deac (mai târziu crainică TV la Antene) și pe sociologul Bulai Alfred despre care se vorbește mai puțin bine în perioada actuală, ambii fiind absolvenți ai Filosofiei din București. După câțiva ani de navetă la Giurgiu, în urma căsătoriei s-a transferat prin concurs în județul Neamț. A funcționat un an la Liceul din Roznov și din 1996 până în prezent face parte din colectivul de cadre didactice din Liceul „Carol I” Bicaz. A fost director adjunct o perioadă la Giurgiu, iar la Bicaz, a fost director adjunct din 2004 până în 2021. Obiectivul major al domnului profesor a fost susținerea progresului elevilor talentați. Mulți elevi pregătiți de dânsul îi poartă respectul cuvenit pentru reușita în învățământul superior; a câștigat locul I pe județ la olimpiadele de logică, economie și filosofie, un loc II la psihologie și a obținut cu elevii săi mențiuni la fazele naționale. Are, deci, o contribuție la prestigiul liceului, îl regăsim în tablourile absolvenților noștri, a fost component al comisiilor Olimpiadelor Naționale de Logică și de Economie, metodist al Inspectoratului Şcolar Neamț, membru al Consiliului Consultativ pe discipline socio-umane, profesor la Centrul de Excelență pentru pregătirea elevilor din județ, membru în Consiliul de Administrație al liceului. Este pe deplin satisfăcut de efortul depus împreună cu colegii săi, de a-i răsplăti pe elevii noștri olimpici cu premii și excursii de câteva zile de-a lungul multor ani școlari.
Iată, pe scurt, trei etape din viața dânsului care i-au marcat personalitatea și la care ține foarte mult: pasiunea pentru fotbal, meseria de optician și cea de educator. A apreciat totdeauna valorile, oamenii cu principii, cei care muncesc din greu și au rezultate pe măsură. Este mândru de colegi, de elevi, de prietenii și colegii de breaslă de la celelalte licee din Neamț.
Mihaela Apetroei
