Din lucrarea profesorului Ioan N. Ciucanu, Relatări și date privind istoricul școlii Poiana Largului, fosta Poiana Teiului, școlii Petru Vodă, fosta Coroiu, școlii Călugăreni, grădinițelor de copii Poiana Teiului și Petru Vodă, vă prezentăm un fragment despre cadrele didactice care și-au exercitat profesia în această zonă, la Şcoala Poiana Teiului, apoi după strămutări, la Şcoala Poiana Largului.
Între 1864-1894 a funcționat pe un singur post învățătorul calificat Gheorghe Boncescu, numit de stat prin reforma școlară a domnitorului Alexandru I. Cuza. Era de loc de lângă Botoșani. Între 1894-1919, școala având două posturi, au funcționat pe rând învățătorii calificați: Dumitru Focșa, Gheorghe Gr. Andronic și Dumitru Alexandrescu, ambii fiind localnici și foști elevi ai acestei școli, apoi Tarsița Alexandrescu-Bîrsan, Leon Mrejeru, Eugenia L. Mrejeru. Între 1910-1914, cât timp Leon Mrejeru a fost revizor școlar, a fost suplinit de învățătorii calificați Mihai Rotaru, Gheorghe Popescu și Anton Perițeanu.
În anul 1915 a funcționat învățătoarea calificată Ana A. N. Grințescu, fiica învățătorului-director Neculai Grințescu de la școala Coroiu–Petru Vodă, comuna Călugăreni. În anul 1919, Lucreția N. Grințescu se căsătorește cu învățătorul calificat Constantin M. Vasiliu, care în acel an ia și direcția școlii. El funcționase între anii 1914–1919 la școala Boboteni–Hangu. Era de loc din comuna Pipirig, fiu de preot.
Învățătoarea Lucreția N. Vasiliu a funcționat continuu între anii 1915–1953, când se pensionează. Mai funcționează ca pensionară în anii 1958–1960, când se strămută la București cu toată familia din cauza lacului de acumulare Bicaz, care a cuprins și satul Poiana Teiului.
Trebuie să menționăm că învățătorii Lucreția Grințescu-Vasiliu împreună cu soțul ei, Constantin M. Vasiliu, pe lângă activitatea lor didactică au fost și cei mai buni gospodari ai acestor vremuri. Deși locuiau la școală, și-au cumpărat teren agricol propriu, pe care au crescut peste 80 de stupi, au sădit 150 de pomi fructiferi, au crescut câte 50-60 de oi, vite cornute și cai. Prin pregătirea și munca lor profesională, prin munca educativ-culturală și prin activitatea lor gospodărească au fost un viu și un înălțător exemplu, neavând asemănători în întreaga țară. Și-au construit casă proprie pe care au demolat-o în anul 1960, când s-au strămutat la București, unde aveau cei patru copii ai lor.
Între anii 1919–1928 școala a avut trei posturi și au funcționat pe rând următorii învățători calificați: Pantelimon Pantelimon, Simeon Alistar, Ruxandra Buteanu, căsătorită cu Bârsan Ilie, Maria I. Crețu, toți localnici și foști elevi ai acestei școli. Tot în acest interval au mai funcționat învățătorii Vasile Chele din Buhalnița și Aurelia Chirilescu din Galu, care se căsătorește cu Vasile Chele în acest răstimp și Ana Bejanu, Ion Răslescu și Constanța Tarhon.
Din anul 1927 vine pe postul trei învățătoarea calificată Filoteia I. Galinescu din Hangu. Între anii 1924–1927 aceasta a funcționat într-un sat din Transilvania. Filoteia I. Galinescu era nepoata preotului Vasile Iosifescu de la biserica din Poiana Teiului și se căsătorește în anul 1927 cu preotul Pantelimon V. Balan din Hangu, care vine și ia în primire parohia Poiana Teiului, iar soția sa postul trei al școlii. Notăm aici că preotul Balan în perioada 1927 – 1945 a predat la școala aceasta religia la toate clasele. Mai arătăm că preotul Vasile Iosifescu, parohul local, în anii 1914 la 1919 a funcționat ca învățător suplinind pe învățătorul Gheorghe Andronic, care era în acel timp concentrat în armată în preajma și în timpul războiului de întregire a românilor.
Învățătoarea Filoteia P. Balan a funcționat continuu din anul 1927 la anul 1958, când se pensionează și se strămută cu familia în orașul Piatra Neamț, datorită strămutărilor pricinuite de lacul Bicaz.
Între anii 1928–1931, școala având patru posturi, au funcționat pe rând învățătoarele calificate: Laurența Popescu, Ana Istrate și Ana Pantalon, căsătorită cu preotul Aurel Vlad din Ceahlău, acestea făcând serviciu între anii 1928–1931.
În septembrie 1931 se transferă de la Popești – Farcașa, pe postul patru, învățătorul Ioan N. Ciucanu de loc din Poiana Teiului și fost elev al învățătoarei Lucreția N. Grințescu Vasiliu în anii școlari 1915-1920 la această școală. Ioan Ciucanu și-a luat diploma de învățător în iunie 1927 și după legea școlară publicată atunci, a fost obligat să funcționeze în ținuturile alipite timp de doi ani, rezervându-i-se post în județul Neamț la școala Popești – Farcașa. A fot numit de Ministerul Învățământului în Transilvania la școala cu clasele I-VII din Sânmihaiul de Pădure, județul Mureș, unde a funcționat în anii școlari 1927 la 1929, adică doi ani după legea respectivă. Din august 1929 până în august 1930, adică un an, a făcut serviciul militar, iar la 1 septembrie 1930 a venit la școala cu patru clase și un post Popești – Farcașa, unde face serviciu până la 31 august 1931, iar pe 1 septembrie 1931 se transferă în satul natal Poiana Teiului pe postul patru, unde funcționează ca învățător la clasele I-IV și V-VII ale școlii din Poiana Teiului până în august 1948.
Prin legea școlară din 2 august 1948, școala aceasta a fost obligată a avea clasele V-VII gimnaziale cu predarea limbilor străine și cu profesori calificați pentru aceste clase. Ioan Ciucanu, pe lângă diploma de învățător, avea cele opt clase de liceu cu bacalaureatul și a fost chemat la revizoratul școlar Neamț și prezentat la o comisie de examinare pentru profesorii ce vor preda la clasele V-VII gimnaziale. A reușit la acest examen și a fost numit profesor de limbă română la școala Poiana Teiului, apoi a fost trimis la facultatea de filologie din Iași, unde în urma cursurilor frecventate, a luat licența de profesor calificat pentru clasele gimnaziale. A predat limba română, limba franceză și istoria la clasele V-VIII, de la 1 septembrie 1948 până la 2 octombrie 1968, când a fost mutat în interesul serviciului la școala cu opt clase din Petru Vodă, unde nu erau cadre calificate, întrucât singurii doi învățători calificați, Ana și Ion Ursu, s-au pensionat în septembrie 1968.
În anii de la 1945 la 1955, școala având cinci posturi de învățători, au funcționat pe postul cinci învățători calificați: Cezar Andronic, Maria I. Maftei și Angela Vasiliu, localnici.
În anul 1948 învățătorul Constantin Vasiliu se pensionează, iar învățătorul Ioan Ciucanu este încadrat la clasele gimnaziale: în locul lor la clasele I-IV au făcut serviciu localnicii: Maria D. Maftei și Constantin Crețu.
În anii 1948 la 1968 au mai funcționat următorii localnici la clasele I-IV: Elena D. Maftei, Ana Crețu, apoi pensionarii Constantin Vasiliu, Lucreția Vasiliu, Minodora Găină, precum și Paul Pristăvarul și Ioan Antohi din Galu, apoi Emilia Vadana, Ioana Doboș și Aurelia Farcașanu, aceste două localnice fiind și în anul 1989 pe posturile lor la școală.
Au mai funcționat învățătorii străini de localitate: Vasile Lupu, Ana V. Lupu, Cornelia Velican, Maria Velican, Maria Iacob, Lucreția Bostan, apoi învățătorii suplinitori având studii liceale: Elena Cobuz, Elena Prună, Cojocaru Ioana, Elena Mohorea, Elena Tudor, Maria Conuț și învățătorii calificați George Butnaru și soția sa, profesoara Cornelia Butnaru, la clasele V-VIII, Floria Alămâie la clasele I-IV.
În anii de la 1948 la 1968 la clasele V-VIII gimnaziale au predat profesorii calificați: Ioan N. Ciucanu, Vasile P. Balan, Mihai C. Vadana și soția sa, Maria Vadana, Emilian Dumitriu, Cecilia Dumitriu, Constantin Maftei, toți localnici. Datorită strămutării populației din pricina lacului de acumulare Bicaz, în anul 1960 profesorii calificați și unii învățători s-au mutat cu familiile în comunele de strămutați și la școala aceasta au funcționat profesorii suplinitori, având studii liceale: Petru Dorneanu, Elena Păduraru, căsătorită cu Petru Dorneanu, Mihai Movileanu, Ana Suvăcuț, Elena Ruscnu, Ilie Gheorghe, Elena Păvăleanu, Elena Gabor, Georgeta Mohorea, Aurelia Galinescu, Ana Poșia, Pompilia Bezem – Dascălu, Elena Mărcuțeanu.
Şcolile au avut cadre cu o bună pregătire profesională, care au muncit cu voință și dăruire permanentă pentru ridicarea copiilor la o stare intelectuală înaltă prin învățământ, iar unii dintre învățători și profesori erau fii ai satelor, care s-au ridicat învăţând la aceste şcoli.
Alexandru ANDRIEŞ
