Eugenia Popovici, născută Donat, în 1881 la Iași, provine dintr-o familie mixtă de emigranți (tatăl austriac, iar mama italiancă ). Aceștia s-au stabilit la Iași în 1865. Eugenia, după ce a terminat școala primară și lceul, s-a înscris ca studentă la Facultatea de Litere, secția română- franceză, unde a frecventat cursurile timp de trei ani. În anul 1898 s-a căsătorit cu Constantin Popovici și a renunțat la facultate. Pe baza echivalării studiilor făcute, este numită învățătoare.
Constantin Popovici s-a născut în 1877, la 28 octombrie, în comuna Lespezi din județul Bacău. Tatăl, Gheorghe Popovici, a fost învățător. Constantin Popovici a absolvit școala primară în comuna natală, apoi a absolvit Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, fiind repartizat ca învățător în comuna Borca. La 23 august 1898 s-a căsătorit cu Eugenia Donat în comuna Lespezi. Și-au început activitatea ca învățători în comuna Borca în 1898. În 1916 a izbucnit Primul Război Mondial. Constantin Popovici a fost mobilizat cu gradul de sublocotenent în trupele de infanterie și a participat la acțiuni militare până la sfârșitul războiului. Ultima bătălie la care a participat a fost cea dela Vaslui, de unde a scăpat ca prin minune.
În prima parte a războiului (1916 – vara lui 1917), Eugenia Popovici cu cei cinci copii, a locuit în școală, după care a fost evacuată. Băieții cei mari, Vlad și Radu Popovici, au fugit pentru a nu fi înrolați în armata rusă. Școala a fost transformată în spital de campanie, apoi incendiată de trupele rusești. Eugenia Popovici și cei cinci copii au fost ajutați de țăranii din Borca să fugă într-o căruță cu coviltir, pe drumul Sabasei, la Fălticeni,unde au stat la un frate al lui Constantin Popovici până la terminarea războiului.
În toamna anului 1918, Constantin și Eugenia Popovici au revenit la Borca cu copiii și au început reconstruirea școlii, lucrările durând doi ani.
În perioada 1918-1941, Constantin Popovici a fost învățător și director al școlii. Reconstruirea școlii s-a făcut cu ajutorul sătenilor și cu fonduri de la Administrația Domeniilor Coroanei, prin împuternicirea generalului Baliz. Școala avea trei clase și locuința învățătorilor compusă din trei camere.
În 1941, Eugenia și Constantin Popovici s-au pensionat și s-au mutat la Piatra-Neamț. La 5 ianuarie 1945 Eugenia Popovici moare în urma unui atac de cord și este îngropată la Caracal, iar Constantin Popovici se reîntoarce la Borca, „la el acasă” și locuiește la familia Gheorghe Olaru în Poiana Sabasei. Constantin Popovici moare în 1956 și este îngropat în cimitirul din Borca. Osemintele soției sunt aduse și îngropate în același cimitir, prin grija fiului Radu Popovici și a ginerelui său, Daniel Ciolacu.
Familia Popovici a avut opt copii. În anul 2000 mai trăia doar fiica, Mariana Popovici-Ciolacu, în vârstă de 91 de ani. Pentru merite deosebite în învățământ Constantin Popovici a fost distins cu Medalia ”Spiru Haret” (informații primite de la domnul Vlad Ciolacu, strănepot al familiei Popovici). Învățătorii Popovici nu au fost numai ctitori de școală, ci îndrumători culturali și sfătuitori în caz de necaz. Au aplanat conflicte, au dat sfaturi de igienă, de medicină,de gospodărie, de creștere a copiilor. Nimeni nu pleca de la ei fără o mângâiere, o povață, un cuvânt de folos. Cei care i-au cunoscut și i-au iubit nu mai sunt demult în această lume. Dar asta nu înseamnă că trebuie uitați.
Iolanda LUPESCU
