Două nume, care se referă la o singură clădire, emblema unui oraş ce s-a chemat Constantinopol şi acum se numeşte Istanbul. Se spune că dacă nu eşti în stare să aperi un lucru, nu meriţi să-l ai. Aşa s-a întâmplat şi cu magnificul Constantinopol care în anul 1453 a fost cucerit de turci şi s-a transformat în centrul lumii otomanilor.
Căderea Constantinopolului a însemnat şi căderea simbolului oraşului, catedrala uriaşă care în anul 1453 trebuia să pară şi mai impresionantă celor ce ajungeau aici. Clădirea ridicată în anul 532-537 este, a fost şi va rămâne, indiferent de modul în care este folosită azi, un simbol al creştinismului incipient, al formării religiei ce avea să cuprindă întreaga lume. A fost ridicată pentru a impresiona, pentru a demonstra măreţia lui Dumnezeu şi indiferent de ce religie eşti, în interiorul ei simţi importanţa sa, grandoarea, puterea şi eleganţa. Fiecare clădire din lume, construită după Sfânta Sofiam creştină sau nu, are elemente ce îi aparţin. Fiecare catedrală sau moschee e construită pentru a se asemăna ei, voit sau nevoit.
Măreţia ei nu se datorează faptului că e uriaşă cu toate că acesta este un factor important. Însă măreţia ei se datorează faptului că s-a ridicat între anii 532-537, într-o perioadă în care tehnica, ştiinţa şi arhitectura erau limitate faţă de ce cunoaştem azi şi cu toate acestea catedralei închinate sfintei înţelepciuni nu-i lipseşte nimic.
Ridicată sub domnia lui Iustinian I, de către arhitecţii Anthemius din Tralles și Isidoros din Milet, catedrala avea să ia formă în doar 5 ani, lucru incredibil pentru acea perioadă şi s-a ridicat 55 metri de la sol, cu o cupolă uriaşă ce parcă pluteşte în aer, 107 coloane uriaşe şi uşi enorme. Cupola şi pereţii erau decorate cu superbe mozaicuri, cel mai mare, distrus acum, era al lui Iisus Pantecrator. Se mai păstrează azi superbe lucrări ale geniului antic, mozaicuri de o mare eleganţă, ce au supravieţuit anilor.
Se spune că atunci când Sfânta Sofia a fost terminată, Institian i-ar fi spus „Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să-mi săvârșesc o astfel de lucrare! Solomon, te-am învins!”. Nu avem cum să ştim cum arăta Templul lui Solomon pentru o comparaţie, dar Sfânta Sofia este o bijuterie rară ce nu va fi niciodată întrecută.
În perioada în care catedrala a fost utilizată ca moschee, din 1453 până în 1935, ea a suferit transformări şi modificări. I s-au ridicat 4 minarete, s-au modificat zidurile exterioare şi mozaicurile au fost acoperite cu tencuială albă, fără să fie distruse, pentru că islamul interzice imaginile cu oameni, animale sau îngeri. Sub regimul Ataturk, preşedinele ce a modernizat Turcia, în 1935, Agia Sofia se transformă în muzeu, fapt apreciat de lumea întreagă, dar şi criticat de către conservatori. În 2020, după ani de presiuni, muzeul Sfânta Sofia din Istanbul avea să redevină moscheea Agia Sofia, urmând ca în timpul slujbelor ce se desfăşoară în interiorul ei, mozaicurile cu chipul lui Iisus, al Sfântei Maria şi a celorlalţi sfinţi să fie acoperite cu perdele, sperând că aceştia nu vor fi în stare să vadă prin ele!
Oana CIUCANU
