Istoria Târgului-Neamţ a cunoscut de-a lungul timpului şi momente de cumpănă: distrugeri provocate de războaie şi armate străine, incendii, inundaţii, foamete şi chiar epidemii. Incendiile au provocat şi ele daune însemnate târgului.
Luna martie a anului 1881 a rămas în conștiința locuitorilor ca o zi nefastă, prin incediul din ziua de 25, care a distrus zeci de case, dintre acestea 14 fiind ale evreilor. Anul următor, un alt incendiu, a distrus tot în martie, pe 5, peste 600 de case. În acea situație, Adunarea Deputaților a votat un ajutor de 100.000 de lei.
Detalii despre acest incendiu devastator sunt publicate și în presa centrală. Astfel, „România liberă”, scria că, în ziua de „5 curent pe la ora 2 jumătate când goarna pompierului din observator anunța un nor de fum, iar mai apoi un foc ce izbucnise în strada veche vizavi de școala evreiască cea mare de la un cuptor ce cocea turte și care se afla situat în apropiere și la dreapta și la stânga de câte-o dugheană de stolerie pline cu lemne verzi (…). Supleantul subprefecturii a constatat că incendiul a consumat 400 de case dintre care 250 dughene, lăsând peste 1000 ființe sub cerul liber, o biserică, o moară și mai multe hambare și șuri pline cu producte (…). Pagubele sunt colosale urcându-se la suma de 470.000 franci acaretele și 60.000 franci mărfurile”. Guvernul a trimis în ajutorul sinistraților suma de 5000 de lei.
În 1910, un incendiu devastator a avut loc în noaptea zilei de 24 martie. Alimentat de un vânt puternic, focul a distrus 20 de case și a cuprins inclusiv biserica „Sf. Ilie”. Alarma dată a provocat o panică groaznică, forțele fiind insuficiente s-au cerut pompieri de la Roman, Iași și Pașcani. Incendiul a fost localizat și datorită încetării vântului care l-a răspândit. Parchetul a declanșat imediat cercetarea, existând suspiciunea că a fost pus.
Un incendiu devastator s-a produs la începutul lunii septembrie 1927, în noaptea de 7/8, la locuința lui Tomulescu din Oborul de lemne și cereale, unde se instalase de curând o fabrică de scărmănat lână, „Beck&Elise”. Focul s-a răspândit repede la casele lui Leiba Pitara, Läufer, Sineca Keiner, Michel Mink, orfanilor Moise Iosef şi la casa și brutăria lui Fischer Frenkel, toate cu faţada în Oborul de cereale. Graţie intervenţiei autorităţilor şi pichetului de pompieri s-a evitat un adevărat dezastru ce ameninţa oraşul. În câteva ceasuri focul a fost localizat, cu toate că el ameninţa să distrugă o bună parte din str. Cuza Vodă.
Și în acest caz exista suspiciunea că a focul a fost pus, astfel că, Parchetul a deschis o anchetă.
În toamna anului 1928, un incendiu izbucnit în ceas de noapte a produs distrugerea a „15 clădiri importante din centrul orașului, zece familii rămânând fără adăpost. Pagubele se urcă la 20 de milioane. Focul a izbucnit la librăria Ruckenstein, și a cuprins prăvăliile Calmanovici, Froim Stern, Goldenberg, Schrirer, Țetțer, Mendel, Crăcăoanu, Bercovici și Abramovici, Stein, Weis etc”. Focul a fost stins și cu ajutorul batalionului de jandarmi.
Un alt incendiu a avut loc la nici doi ani distanță de precedentul, în martie 1930. Produs tot în miez de noapte „la ora 1 jumătate, în str. Ștefan cel Mare, la locuința lui Dimitrie Zamvel”. Focul propagat și de vânt a distrus un grajd, unde au ars de vii și trei vite, o bucătărie în care se aflau depozitate circa două vagoane de produse. Au ars toate dependințele, singura care a scăpat de flăcări a fost casa acestuia. Focul a fost localizat cu ajutorul pompierilor și a jandarmilor, pagubele fiind estimate la circa 400.000 de lei.
Inundațiile produse de-a lungul timpului au făcut şi ele pagube însemnate. Astfel, în 1865, în luna iunie, ploile abundente au făcut ca Ozana să inunde gospodăriile din zona Condreni. Inundațiile din februarie 1877, determinate de topirea rapidă a zăpezii, au provocat inundații mari în zona Ţuţuieni. Cele mai mari inundații par a fi cele din 1881, din zilele de 2-6 mai, care au acoperit de apă jumătate din târg, multe case surpându-se.
La mijlocul lunii iulie a anului 1929, ploile căzute timp de câteva zile, au produs pagube mari. Toate pâraiele au ieșit din albie și au inundat sute de hectare de fănețe și culturi. Pârâul Ozana s-a revărsat şi asupra oraşului, inundând grădinile locuitorilor. Furtuna a culcat la pământ porumbul şi mulţi pomi. Apa râului Moldova, trecând peste un capăt al podului de la Timişeşti, a rupt șoseua, întrerupând circulaţia. Au murit înecați în timp ce încercau să treacă cu un car cu boi apa Nemțișorului în dreptul schitului Icoana, D A. Anei cu fiul său, locuitori din Vânători.
În iunie 1940, ploile torențiale ce au ținut câteva zile au umflat apele, au avariat podurile, au rupt drumurile și distrus recoltele. Șosele Tg. Neamţ-Piatra Neamț şi Tg. Neamţ-Pipirig au fost închise, iar pâraiele Agapia și Varatecul au rupt drumurile și podețele. Pârâul Ozana a rupt digul în zona Ţuţuieni, iar un alt pârău din zona Băilor Oglinzi a făcut ravagii. Un sfert din strada Carol al II-lea a fost sub apă. Grădinile unor locuitori de pe această stradă au fost inundate. „O lipsă de atenţie a autorităților pentru cetăţenii din această stradă, ca şi pentru partea de sus a suburbiei „Pometea“ pe unde populaţia şi trecătorii înoată în noroi. În oraş în puţine fântâni mai găseşti apă bună de băut. În majoritate sunt pline cu mâl şi apă turbure imposibil de băut. Semănăturile de pe coaste au fost rupte sau spălate. Prin şanţuri şi pe şosele se văd smocuri de grâu verde smuls şi adus de ape. Porumbul de-abia răsărit a fost dezrădăcinat şi dus la vale sau lăsat expus cu rădăcina afară”.
Acestea sunt doar câteva dintre momentele ce au marcat negativ evoluția așezării de pe malul Ozanei.
Emanuel BĂLAN